Impozitul pe salariu

 

impozitul pe salariu, Cadru legal: art. 55-60 Cod fiscal. Veniturile din salarii reprezintă acele venituri realizate în baza unui contract de muncă sau în baza unui act asimilat (funcţii de demnitate publică, funcţii alese, funcţii de conducere ale societăţilor comerciale).

Veniturile impozabile sunt veniturile din salariu, indemnizaţie, drepturi de soldă, alte sume, precum şi orice avantaje materiale1'1, în legătură cu funcţia ocupată de tipul: utilizarea unui bun din patrimoniul afacerii, în scop personal, cazare, hrană, împrumuturi, abonamente de telefonie, prime de călătorie etc. Evaluarea veniturilor în natură se face la preţul pieţei ori la costurile de producţie. Aceste venituri sunt „contrapartida unei activităţi exercitate dependent faţă de un angajator, indiferent dacă acesta este persoană de drept privat ori public. Poziţia de dependenţă este principalul criteriu prin care veniturile salariale se disting faţă de veniturile din activităţi independente. Acesta este şi temeiul pentru care unele venituri sunt asimilate veniturilor salariale, deşi sunt realizate în baza unui alt tip de

contract decât contractul de muncă: indemnizaţiile administratorilor, indemnizaţiile asociaţilor.

Stabilirea venitului impozabil. Baza impozabilă se determină prin cumularea salariului şi a altor beneficii patrimoniale, ca venit brut, din care se scad cheltuieli deductibile, reprezentate de: (a) contribuţiile sociale obligatorii, (b) deducerea personală (dacă este cazul), (c) cotizaţia sindicală (facultativă) şi (d) contribuţiile la fonduri de pensii facultative (limitat la 400 lei). Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază. Deducerea personală variază între 250 şi 650 lei, în funcţie de numărul de persoane aflate în întreţinerea salariatului, dacă salariul este mai mic de 1.000 lei. Pentru salarii mai mari de 3.000 lei, nu se mai acordă deducerea personală.

În acest sens, a se vedea: C.A. Braşov, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 25/2008: Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că deducerile personale se scad din venitul anual global. Dacă însă contribuabilul nu a realizat venit în anul fiscal în discuţie, acesta nu beneficiază de deducerile personale. Aceasta deoarece natura juridică a deducerilor este aceea a unor facilităţi de care beneficiază o persoană care realizează venituri. în cazul în care aceste venituri nu se realizează nu există nici posibilitatea aplicării deducerilor personale.

Cota de impunere este 16%.

Stabilirea impozitului datorat se face exclusiv în sistem de reţinere la sursă.

Plata impozitului. Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Pentru anumiţi angajatori: asociaţii şi fundaţii, persoane juridice care au număr mediu de până la 3 salariaţi, persoane fizice, plata impozitului se face trimestrial.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Impozitul pe salariu




Ion Despa 17.10.2019
Buna ziua !
Va rog sa-mi spuneti cine raspunde daca angajatorul (privat) nu plateste impozitul ( + CAS, CASS, etc) ?
In astfel de situatii, angajatul poate fi tras la raspundere/penalizat de ANAF ?
Cum poate verifica angajatul ca angajatorul vireaza obligatiile/contributiile obligatorii, legate de salariul primit ?
Multumesc.
Răspunde