Impozitele indirecte
| Comentarii |
|
impozitele indirecte, definiție: impozitarea indirectă este o formă de prelevare la buget a unor sume de bani în mod exclusiv pentru consumul de bunuri şi servicii. Impozitele indirecte sunt gestionate de către o persoană impozabilă, însă repercutează asupra unui suportator al impunerii, care este contribuabil efectiv. Sunt impozite indirecte taxa pe valoare adăugată şi accizele.
Taxa pe valoare adăugată (TVA) este reglementată de art. 125-1611 C. fisc.
TVA grefează o serie de operaţiuni comerciale indicate expres şi limitativ de Codul fiscal, şi anume: livrarea de bunuri; prestarea de servicii; schimbul de bunuri sau servicii; achiziţiile intracomunitare de bunuri; importul de bunuri. TVA are un mecanism de impunere specific. Persoanele impozabile înregistrează atât TVA în amonte, adică taxa plătită de persoana impozabilă către furnizorii săi, cât şi TVA în aval, adică taxa plătită către persoana impozabilă de către clienţii săi. La finele unei perioade impozabile (o lună, un trimestru etc.) se determină diferenţa între cele două TVA. Dacă diferenţa este negativă, persoana impozabilă este titulara unei sume negative de taxă, având dreptul la rambursare a TVA. Dacă diferenţa este pozitivă, atunci persoana impozabilă este titulara unei obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat.
Accizele sunt reglementate de art. 176-2215 C. fisc.
Acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producţia internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice. Operaţiunile comerciale cu produse accizabile sunt efectuate doar de către antrepozitari fiscali în condiţiile art. 2062-206C. fisc. Spre deosebire de TVA, care se determină la fiecare comerciant din lanţul de producere şi distribuire, accizele circulă în regim suspensiv, între antrepozitari fiscali.
