Lichidarea şi colectarea impunerii
| Comentarii |
|
lichidarea şi colectarea impunerii, lichidarea impunerii, noţiune folosită de doctrina franceză, reprezintă operaţiunea de determinare a cuantumului creanţei fiscale, certe, lichide şi exigibile. în sistemele legislative contemporane, impozitele, contribuţiile sociale şi unele taxe se determină de către contribuabil, prin mecanismul de autoimpunere, acesta făcând primul aplicarea legislaţiei fiscale, calculând, la termenele indicate de lege impozitul datorat şi declarând creanţa astfel stabilită.
În ipoteza contribuabilului profesionist (persoanele juridice şi unele persoane fizice), acesta are obligaţii contabile şi obligaţii fiscale nepatrimoniale pentru a lichida impunerea. Pentru a determina modificarea patrimoniului său şi valoarea acestei modificări, contribuabilul profesionist are obligaţia de a conduce evidenţe contabile.
în ipoteza contribuabilului neprofesionist (unele persoane fizice) şi a obligaţiilor fiscale cu risc de colectare (veniturile nerezidenţilor), legea impune, de regulă, sistemul reţinerii la sursă. Obligaţiile privind lichidarea şi colectarea impunerii revin plătitorului.
în ambele ipoteze, contribuabilul ori plătitorul are obligaţia de a depune la termenul indicat de lege: lunar, trimestrial ori anual, declaraţia fiscală prin care individualizează baza impozabilă ori baza impozabilă şi creanţa fiscală. în subsidiar, organul fiscal are dreptul fie de a face el lichidarea, în lipsa unei manifestări de voinţă a contribuabilului, fie de a face o verificare ulterioară, prin inspecţie fiscală ori verificare fiscală, a modului în care s-a realizat autoimpunerea. Verificarea ulterioară poate confirma creanţele iniţial stabilite ori poate duce la stabilirea de obligaţii fiscale prin decizie de impunere.
Colectarea impunerii reprezintă ansamblul mijloacelor prin care se asigură executarea obligaţiei fiscale. Obligaţiile fiscale, impozitele, contribuţiile sociale şi unele taxe sunt stabilite prin lege cu termen de exe-
cutare (termen de depunere şi de efectuare a plăţii), care reprezintă şi scadenţa obligaţiei fiscale. Până la scadenţă, debitorul (contribuabilul ori plătitorul) are obligaţia de a executa voluntar creanţa, prin plată; după acest moment sunt instituite şi mecanisme de executare silită. Pentru unele taxe, colectarea se face instantaneu, la data faptului juridic generator al impunerii.
