Activităţile fără autorizare, obligații fiscale
| Comentarii |
|
activităţile fără autorizare, persoana fizică are dreptul de a desfăşura o activitate în nume propriu, fără a-i fi necesară dobândirea unei calităţi formale sau autorizări speciale, în baza pregătirii sale profesionale sau a calităţilor personale. în aceste ipoteze, libertatea contractuală, în sensul art. 1270 Noul Cod Civil, permite părţilor să încheie un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, din care să rezulte venituri şi, în subsidiar, şi efecte fiscale.
Pot fi realizate independent de proceduri de autorizare veniturile din: drepturi de proprietate intelectuală (activităţi independente); salarii; cedarea folosinţei bunurilor; investiţii; pensii; jocuri de noroc; transferul proprietăţii imobiliare; alte venituri cu caracter ocazional.
Relevarea venitului şi a obligaţiilor fiscale. Regula pentru aceste venituri este sistemul reţinerii la sursă. Plătitorul venitului (angajator, broker, societate de asigurare etc.) va realiza individualizarea şi plata creanţei cu titlu de impozit pe venit. Persoana fizică nu are, de regulă, în acest caz obligaţii fiscale proprii (declarative, de evidenţe contabile, de plată). Excepţia este impozitul pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole şi unele forme ale impozitului pe venitul din investiţii, care se individualizează în sistem declarativ.
Dintre aceste venituri fără autorizare prealabilă, unele forme verifică calitatea de venit al unui profesionist, în sensul art. 3 C. civ. Este cazul veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, calificate în categoria veniturilor din activităţi independente, atunci când, în condiţiile art. 61 C. fisc., sunt încheiate un număr mai mare de 5 contracte; sunt încheiate contracte pentru un număr mai mare de 5 camere din locuinţe personale; sunt încheiate contracte în scop turistic a camerelor situate în locuinţe personale. Pentru aceste venituri, se aplică regulile de impunere de la impozitul pe venitul din activităţi independente. Sunt venituri profesionale şi veniturile din activităţi agricole, acestea având un regim specific de impunere, declarativ simplificat.
în acest sens, a se vedea: C.A. Timişoara, s. com., cont. adm. fisc., sent. civ. nr. 99/2008: Prin fapte de comerţ se înţeleg (...) şi închirierile de mărfuri, când acestea au fost cumpărate în scop de închiriere. Deci, prin noţiunea de venituri comerciale, consacrată legislativ prin art. 46 alin. (2) C. fisc., se înţeleg veniturile rezultate din fapte de comerţ, care poate fi reprezentată şi de activitatea de închiriere de bunuri, când cumpărarea acestora s-a făcut în scopul închirierii (...). Prin dispoziţiile pct. 232 din H.G. nr. 44/2004 modificat, aflat în litigiu, s-a definit că reprezintă venituri din activităţi independente şi, drept urmare, se supun regulilor de stabilire a venitului net, pentru această categorie, veniturile realizate de persoanele fizice care obţin venituri din închiriere, în situatia derulării unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere, deci cele care efectuează fapte de comerţ, în accepţiunea definiţiei acestei noţiuni cuprinse în dispoziţiile legale anterior citate. Aşa fiind, prin art. 23^din H.G. nr. 44/2004, modificată, nu s-a adăugat la Codul fiscal şi acest text legal nu are caracter discriminatoriu, în raport cu modul de impozitare al persoanelor care derulează sub 5 contracte de închiriere, pentru că aceştia din urmă nu realizează fapte de comerţ.
Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor tratate ca venituri din activităţi independente şi venituri din activităţi agricole, regimul de impunere este sistemul declarativ, cu obligaţia de înregistrare fiscală, chiar dacă nu este necesară o autorizare prealabilă.
