Obiectul impunerii fiscale
| Comentarii |
|
obiectul impunerii fiscale sau materia impozabilă, baza impozabilă, masa impozabilă, reprezintă asupra a ce se aplică impunerea; spre exemplu, impozitul pe profit se aplică asupra venitului impozabil, dintr-o perioadă fiscală, determinat conform formulei de calcul din lege; TVA se aplică asupra veniturilor realizate ca şi contraprestaţie, pentru livrările de bunuri ori prestările de servicii.
Obiectul impunerii este valoarea asupra căreia se calculează impozitul ori contribuţia. Obiectul impunerii este o sumă de bani, reprezentând veniturile pe o perioadă fiscală sau pe un anumit fapt juridic ocazional, valoarea unui bun, preţul unui bun ori serviciu achiziţionat.
Obiectul impunerii, pentru a se aplica legea fiscală română, trebuie să aibă o legătură de teritorialitate cu statul român, în sensul că venitul este realizat în România, locul executării este în România ori bunul este situat în România.
În cazul impozitelor, determinarea obiectului impunerii se face, de regulă, de către participanţii la faptul juridic generator al impunerii. Spre exemplu, obiectul impozitului pe venitul din salarii este valoarea salariului şi a altor beneficii materiale stabilite conform libertăţii contractuale de către subiectele raportului de dreptul muncii, angajat şi angajator; obiectul taxei pe valoare adăugată este preţul serviciului aşa cum a fost negociat de părţi. în temeiul art. 11 alin. (1) C. fisc., organul fiscal beneficiază de un drept de recalificare, ce permite acestuia să reconsidere dimensiunea unei tranzacţii faţă de preţul pieţei. Acest drept de recalificare înlătură efecte unei simulaţii cu privire la preţ, realizată în scopul eludării obligaţiilor fiscale. În cazul persoanelor afiliate, definite de art. 7 pct. 21 C. fisc., sarcina probei privind realitatea tranzacţiei şi a preţului revine acestora, care au obligaţia de a întocmi un dosar al preţurilor de transfer, prin care acestea dovedesc cu documente că preţul contractului încheiat cu o persoană afiliată este comparabil cu preţul real practicat pe piaţa liberă.
în cazul veniturilor profesionale, obiectul impunerii nu este reprezentat din start de valoarea tuturor veniturilor impozabile pentru o anumită perioadă fiscală, ci legea permite diminuarea acestora cu cheltuielile deductibile, adică acele cheltuieli, care au fost realizate în cadrul activităţii generatoare de venituri, aşa cum sunt dovedite de contribuabil. în anumite ipoteze, Codul fiscal instituie un procent fix reprezentând cheltuieli deductibile: drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinţei bunurilor.
Determinarea obiectului impunerii se poate face în întregime şi prin lege, atunci când baza impozabilă este evaluată prin norme legale: impunerile în sistem forfetar şi impunerile asupra bunurilor.
în cazul taxelor, obiectul impunerii nu există în mod efectiv decât dacă taxa este procentuală. Obiectul impunerii la taxele stabilite în cuantum fix este serviciul ori actul îndeplinit de o instituţie publică. La taxele stabilite în cuantum procentual, obiectul impunerii este dat de valoarea asupra căreia se stabileşte taxa. Spre exemplu, timbrul de mediu se calculează raportat la valoarea autovehiculului înmatriculat.
în cazul contribuţiilor sociale, obiectul impunerii este, de regulă, stabilit prin voinţa părţilor (valoarea salariului, valoarea venitului unui liber profesionist). Aceasta are şi o limitare legală, în sensul că sunt stabilite, prin dispoziţiile Codului fiscal, plafoane minime şi maxime ale contribuţiei lunare, raportat la salariul mediu lunar brut.
