Activităţile cu autorizare, obligații fiscale
| Comentarii |
|
activităţile cu autorizare, 1. Activităti comerciale 2. Profesiile liberale
Persoana fizică poate desfăşura activităţi comerciale sau o profesie liberală, fiind indispensabil a dobândi această calitate în condiţiile indicate de lege şi datorând în acest caz impozit pe venitul din activităţi independente conform art. 46 alin. (1) C. fisc.
O persoană fizică realizează venituri profesionale atunci când exploatează în condiţiile legii o întreprindere, conform art. 3 C. civ., şi anume: exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Din punct de vedere fiscal, sunt relevante veniturile obţinute, de regulă, din activităţi cu scop lucrativ, sub următoarele forme.
1. Activităti comerciale
O persoană fizică se poate autoriza ca şi comerciant şi derula activităţi comerciale din mai toate sferele economice, atâta timp cât legea nu interzice acest lucru. Domeniul de activitate este dat de orice activitate economică,
conform Clasificaţiei Activităţilor din Economia Naţională (CAEN). Veniturile comerciale pot fi realizate din activităţi de comerţ cu bunuri, din prestări servicii: un butic de produse alimentare, un butic de produse artizanale, un atelier de reparaţii, o întreprindere de mici antreprize în construcţii, o activitate de consultantă.
Prin raportare la dispoziţiile O.U.G nr. 44/20081’1, persoana fizică desfăşoară activităţi economice: ca persoană fizică autorizată individual şi independent, ca întreprinzător, în cadrul unei întreprinderi individuale ori ca membru al unei întreprinderi familiale. Ca structură, aceste întreprinderi economice constau în activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţa de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, fără personalitate juridică, pe seama şi pe răspunderea persoanei fizice, care are calitatea de comerciant.
Conform O.U.G nr. 44/2008, autorizarea prealabilă şi înregistrarea la registrul comerţului sunt o condiţie de legalitate. Din punct de vedere fiscal, datorită principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, sunt impozabile şi veniturile realizate fără obţinerea autorizării cerute de lege.
2. Profesiile liberale
Regimul de exercitare a profesiilor liberale este guvernat de legea specială de reglementare. Caracteristicile acestui mod de a realiza venituri sunt: sursa de autorizare care este dată de corpul profesional organizat conform legii; competenţele şi calificările necesare care sunt indicate expres de lege; formele de exercitare a profesiei sunt numai cele indicate de lege. Sunt indicate expres de art. 46 alin. (3) C. fisc.: profesiile medicale, avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, la care se adaugă: executor judecătoresc, practician de insolvenţă, consultant de proprietate intelectuală.
Dobândirea calităţii de profesionist se va face raportat la legislaţia în materie pentru fiecare dintre aceste profesii.
Relevarea venitului şi a obligaţiilor fiscale. In cazul veniturilor profesionale, contribuabilul are, concomitent cu autorizarea, şi obligaţia de a se înregistra fiscal. Ulterior înregistrării, contribuabilul depune o declaraţie privind veniturile estimate - Formular 220. Impozitul se plăteşte anticipat, în 4 rate egale, conform art. 81 C. fisc. în anul fiscal următor, se procedează la regularizarea impozitului prin depunerea declaraţiei de venit - Formular 200 şi determinarea impozitului final. Rezultă astfel o creanţă fiscală suplimentară, constând în sume de plată ori în sume de restituit (de compensat).
Regimul răspunderii. Referitor la regimul juridic aplicabil, conform art. 31 alin. (2) C. civ., se aplică regula patrimoniilor de afectaţiune, răspunderea pentru obligaţiile rezultând din activitatea economică fiind limitată de această diviziune. În practica judiciară, instanţele au admis că titular al obligaţiei fiscale este profesionistul identificat cu cod de înregistrare fiscală, conform art. 79 C. proc. fisc., şi nu persoana fizică identificată prin cod numeric personal.
în acest sens, a se vedea: C.A. Oradea, s. corn., cont. adm. fisc., sent. civ. nr. 654/2009: Deşi textele de lege menţionate mai sus stabilesc în mod clar titularul obligaţiei fiscale pentru veniturile obţinute din activităţi independente, pârâta, prin încălcarea acestor dispoziţii legale precum şi a OMFP nr. 1346/14.08.2006 privind procedura de atribuire a codului de înregistrare fiscală pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii liberale, care, în cap. I pct. 4, menţionează că codul de înregistrare fiscală este utilizat de contribuabili persoane fizice care desfăşoară activităţi liberale în relaţia cu organul fiscal competent şi cu ceilalţi contribuabili, a stabilit prin decizia de impunere ca fiind titular al obligaţiei fiscale persoane fizică identificată prin CNP, şi nu cabinetul de insolvenţă B.O., identificat cu codul de identificare fiscală nr.(...).
în acest sens, a se vedea: C.A. Bacău, s. com., cont. adm. fisc., sent. civ. nr. 153/2010: în perioada 01.01.2008-31.12.2008, reclamanta a înregistrat încasări în sumă totală de 120.453 lei, rezultate din executarea contractului de mandat comercial nr. 19/31.05.2005 încheiat cu SC (...) SRL. Aceste venituri nu au fost realizate de persoana fizică (de drept civil) N.E., ci de persoana fizică ce desfăşoară activităţi independente în mod individual - P. F. N. E., aspect esenţial reţinut în actele de impunere fiscală (prin care obligaţiile fiscale se stabilesc în sarcina entităţii juridice „P. F. N. E. ”, reprezentată legal de d-na N.E.).
În practica administrativă, organele fiscale emit de regulă decizii de impunere pentru persoana fizică, şi nu pentru profesionist. Raţionamentul juridic ar obliga însă, pentru aceeaşi persoană fizică, la individualizarea distinctă a obligaţiilor fiscale pentru fiecare sursă de venit, prin indicarea codului de identificare fiscală aferent fiecărei activităţi. Spre exemplu, o persoană fizică poate fi salariat, medic titular al unui cabinet individual şi proprietar care închiriază mai mult de 5 imobile. în acest caz, obligaţiile fiscale ar trebui determinate prin declaraţii 220 şi decizii de impunere pentru fiecare venit; declaraţia 200 privind venitul anual realizat ar sintetiza toate veniturile, pe surse, şi ar determina pentru fiecare sursă venitul impozabil ori pierderea fiscală aferentă. în materie de asigurări sociale, chestiunea se complică întrucât calitatea de asigurat o are persoana fizică; conform art. 296 alin. (1) lit. d) C. fisc., calitatea de contribuabil o au persoanele care realizează venituri din profesii libere, legea indicând persoana fizică ca şi subiect al obligaţiei fiscale, fapt care anulează limitele separaţiei de mase patrimoniale şi ar implica răspunderea cu veniturile din orice sursă.
