Întreprinderea civilă (necomercială)
| Comentarii |
|
întreprinderea civilă (necomercială), în concepţia noului Cod Civil, exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii este calificată drept întreprindere indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.
După cum s-a văzut în cele de mai sus, dacă activitatea are scop lucrativ, atunci întreprinderea este economică (comercială), iar dacă activitatea nu are un scop lucrativ, adică nu se urmăreşte obţinerea profitului, atunci activitatea în cauză constituie o întreprindere civilă. De exemplu, în cazul în care o persoană fizică sau membrii unei familii se ocupă cu activitatea de producţie agricolă, zootehnică etc., dar nu urmăresc obţinerea profitului, ci satisfacerea nevoilor proprii de existenţă, activitatea respectivă are natura juridică a unei întreprinderi civile (neeconomice).
Tot întreprinderi civile sunt şi activităţile (necomerciale) desfăşurate în cadrul profesiilor liberale (activităţi avocaţiale, medicale etc.). Activităţile desfăşurate în cadrul profesiilor liberale rămân civile, deoarece există importante diferenţe de natură şi scop între o întreprindere organizată de către un liber profesionist şi o întreprindere organizată de către un comerciant. Medicul, avocatul, notarul public, executorul judecătoresc etc. îşi organizează activitatea astfel încât aceasta se înfăţişează ca o veritabilă întreprindere în accepţiunea art. 3 Noul Cod Civil, iar cei care le realizează sunt de asemenea profesionişti în virtutea aceluiaşi articol, numai că activitatea şi scopul unor astfel de întreprinderi diferă în mod substanţial de cel al întreprinderilor comerciale.
în primul rând, activităţile specifice întreprinderilor liberale nu au caracter economic, cum sunt întreprinderile comerciale.
Apoi, activitatea specifică întreprinderilor liberale nu are scop lucrativ ori speculativ. Prin desfăşurarea unei întreprinderi liberale nu se urmăreşte obţinerea unui profit, ca în cazul întreprinderilor comerciale, ci vizează activităţi cu profund caracter social în schimbul cărora beneficiarul plăteşte o remuneraţie. Deci, diferenţa esenţială constă în aceea că, deşi activităţile întreprinderii liberale nu sunt dezinteresate, gratuite, ci se plăteşte o remuneraţie pentru serviciul prestat, cu toate acestea activitatea nu este lucrativă, în sensul că nu se urmăreşte obţinerea de profit. Nu se poate susţine că profesionistul avocat, notar, executor judecătoresc, medicul etc. speculează asupra ce? Asupra propriilor abilităţi şi cunoştinţe profesionale?
De asemenea, întreprinzătorul întreprinderii liberale nu este supus înregistrării în registrul comerţului şi nu-şi organizează întreprinderea sa precum comerciantul, în vederea obţinerii unui profit, ci pentru a-şi pune la dispoziţia publicului cunoştinţele şi abilităţile sale în domeniul în care este specializat. Pentru serviciile pres
tate, titularul întreprinderii profesiei liberale încasează un onorariu care reprezintă preţul muncii sale, remuneraţie care este diferită de regimul juridic al noţiunii de profit.
Pe de altă parte, întreprinderea liberală este strâns legată de profesia întreprinzătorului, pe când întreprinderea comercială nu presupune o astfel de specializare a celor care decid să o organizeze. De pildă, persoanele care se asociază în vederea constituirii unei societăţi comerciale cu obiect de activitate construcţii nu trebuie să fie de profesie constructori, în schimb, avocaţii, notarii, executorii, medicii etc. nu pot organiza o întreprindere liberală decât dacă au calitatea specifică activităţii ce urmează să o desfăşoare în strictă conformitate cu legea organică a profesiei în care se organizează întreprinderea.
