Întreprinderea - principala formă a desfăşurării activitâţii comerciale
| Comentarii |
|
întreprinderea - principala forma a desfăşurării activitâţii comerciale, Vechiul Cod comercial reglementa în art. 3 o serie de întreprinderi pe care le califica drept fapte de comerţ. Astfel, erau considerate fapte de comerţ întreprinderile de spectacole publice, întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri, întreprinderile de construcţii, întreprinderile de fabrică, de manufactură şi imprimerie, întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri etc.
Întrucât, Codul comercial nu definea noţiunea de întreprindere, în doctrină au fost date mai multe definiţii ale acesteia. Astfel, în concepţia clasică a dreptului comercial, întreprinderea a fost definită ca un organism economic, în fruntea căreia se află o persoană numită întreprinzător, care combină forţele naturii cu capitalul şi munca în scopul producerii de bunuri şi servicii.
Se observă că, în reglementarea Codului comercial român, noţiunea de întreprindere desemna o activitate organizată de o persoană fizică sau juridică pentru realizarea de bunuri şi servicii, iar nu un subiect de drept. Calitatea de subiect de
drept o avea întreprinzătorul, cel care organiza pe riscul său activitatea; acesta putea fi o persoană fizică, în cazul întreprinderii individuale, sau o societate comercială, în cazul întreprinderii societare.
Diferite acte normative cuprind şi ele definiţii ale întreprinderii. Astfel, Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, în art. 2 defineşte întreprinderea ca fiind orice formă de organizare a unei activităţi economice autonomă patrimonial şi autorizată, potrivit legilor în vigoare, să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă. O definiţie legală găsim şi în O.U.G. nr. 44/2008, art. 2 lit. f) potrivit căreia întreprinderea economică este activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Codul civil actual a legiferat o nouă concepţie privind sistemul de reglementare a raporturilor juridice civile şi comerciale, în sensul că a consacrat principiul unităţii de reglementare a raporturilor juridice patrimoniale şi nepatrimoniale.
Art. 3 noul cod civil prevede că dispoziţiile lui se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi art. 3 noul Cod Civil, sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. în accepţiunea Codului civil, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Se observă astfel că în reglementarea Codului civil, desfăşurarea unei activităţi organizate şi sistematizate califică această activitate ca fiind întreprindere, iar persoana care o exploatează dobândeşte statutul juridic de profesionist.
Aşadar, Codul civil a schimbat în mod fundamental concepţia privind întreprinderea. Dacă în reglementarea Codului comercial, întreprinderea reprezenta o categorie a faptelor de comerţ obiective, Codul civil generalizează noţiunea de întreprindere la toate activităţile cu caracter profesional au fost surprinse şi principalele caractere ale întreprinderii:
- noţiunea de întreprindere desemnează o activitate sistematic organizată, care se desfăşoară permanent şi potrivit unor reguli proprii.
- organizarea activităţii are un caracter autonom; cel ce organizează activitatea este independent în luarea deciziilor.
- activitatea este realizată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, dobândind astfel calitatea de profesionişti.
- obiectul activităţii organizate este producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrări.
Aşa cum s-a subliniat în doctrina recentă a dreptului comercial.
Ca argument legal în susţinerea divizării activităţilor organizate în funcţie de scopul acestora în întreprinderi comerciale şi întreprinderi civile (necomerciale) îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 31/1990 care prevăd că în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale. Nu încape îndoială că activitatea desfăşurată de o societate comercială se înfăţişează ca o veritabilă întreprindere în semnificaţia juridică a acesteia reglementată de Codul civil. Aşadar, activităţile societăţilor comerciale sunt întreprinderi comerciale deoarece se constituie şi funcţionează cu scop lucrativ, adică acela de obţinere a unui profit.
Aşa cum am arătat în rândurile anterioare, O.U.G. nr. 44/2008 consacră şi ea o definiţie a întreprinderii economice, desemnând prin aceasta activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Specificul întreprinderii economice reglementată de O.U.G. nr. 44/2008 constă în aceea că este destinată persoanelor fizice. Intr-adevăr, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în următoarele forme: individual şi independent, ca persoane fizice autorizate, ca întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale şi ca membru al unei întreprinderi familiale. Obiectul activităţii caracteristic întreprinderii economice consacrate de O.U.G. nr. 44/2008 este similar cu cel al întreprinderii reglementată de art. 3 noul Cod Civil, respectiv producerea şi circulaţia bunurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Se deduce de asemenea din economia reglementării O.U.G. nr. 44/2008, că scopul desfăşurării activităţii ce alcătuieşte conţinutul întreprinderii economice este obţinerea de profit.
