Întreprinderea comercială
| Comentarii |
|
întreprinderea comercială, aşa cum s-a remarcat în doctrina de specialitate, desfăşurarea unei activităţi economice (comerciale) impune încheierea unor acte juridice şi săvârşirea unor fapte juridice şi operaţiuni comerciale. în accepţiunea actualelor reglementări, aceasta înseamnă că întreprinderea economică (comercială) se realizează prin acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni comerciale. întrucât, privesc o întreprindere economică (comercială), aceste acte juridice, fapte şi operaţiuni economice pot fi
denumite, convenţional, acte juridice comerciale. Denumirea de acte de comerţ are şi un fundament legal în dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil., care prevede că în toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii&"
Pornind de la actualele realităţi legislative, în literatura juridică de specialitate:
- actele juridice comerciale sunt actele juridice pe care le impune exploatarea unei întreprinderi economice (comerciale).
- aceste acte juridice sunt săvârşite de către profesionişti, denumiţi comercianţi, titulari ai întreprinderii.
- actele juridice comerciale au ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
- actele juridice comerciale au drept scop obţinerea unui profit.
în condiţiile noului Cod civil, regimul juridic al actelor comerciale este acelaşi cu cel al actelor juridice civile, cu deosebirea că acestea pot fi săvârşite doar de către titularii întreprinderilor economice (comerciale) şi nu de către orice alte întreprinderi sau subiecte de drept civil. Codul civil cuprinde puţine dispoziţii derogatorii de la principiul unităţii de reglementare a raporturilor juridice civile şi a raporturilor comerciale.
Sunt date ca exemple prevederile art. 1.297 noul cod civil potrivit cărora: „Contractul încheiat de reprezentant în limita puterilor conferite, atunci când terţul contractant nu cunoştea şi nici nu ar fi trebuit să cunoască faptul că reprezentantul acţiona în această calitate, îl obligă numai pe reprezentant şi pe terţ, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cu toate acestea, dacă reprezentantul, atunci când contractează cu terţul în limita puterilor conferite, pe seama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terţul care descoperă ulterior identitatea adevăratului titular poate să exercite şi împotriva acestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva reprezentantului&"
Cu privire la solidaritate, art. 1.446 noul Cod Civil dispune: „Solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel&"
în sfârşit, în privinţa întârzierii în executarea obligaţiilor art. 1.523 alin. (2) lit. d) noul Cod Civil dispune că debitorul se află de drept în întârziere în cazul în care „nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi&"
în concluzie, având în vedere reglementările noului Codul civil, întreprinderea nu mai este o faptă de comerţ ca în reglementarea Codului comercial, ci ea repre
zintă forma juridică în care se desfăşoară o activitate, economică sau civilă, cu caracter profesional. Dacă activitatea priveşte producţia, comerţul, prestarea de servicii şi executarea de lucrări cu scopul obţinerii de profit, atunci ea constituie o întreprindere economică/comercială şi reprezintă principala formă de desfăşurare a activităţii comerciale.
