Izvoarele dreptului procesual civil

izvoarele dreptului procesual civil, expresie utilizată pentru a desemna formele de exteriorizare a conţinutului normelor dreptului procesual civil.

I.d.p.c. se grupează în două categorii:

a) izvoare directe sau propriu-zise, care sunt: legile (Constituţia, legile constituţionale, legile organice, legile ordinare, între care codul de procedură civilă prezintă o importanţă deosebită); actele normative subordonate legii (hotărârile Guvernului, ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă emise de Guvern, alte acte normative emise de organele centrale ale administraţiei publice); actele normative subordonate legii cu aplicabilitate specifică unor domenii, precum: regulamentele, statutele, contractele-tip (în măsura în care prin asemenea acte se reglementează aspecte procedurale privind soluţionarea diferitelor categorii de litigii); obiceiul; regulile de convieţuire socială etc.;

b) izvoarele indirecte, din grupa cărora fac parte: jurisprudenţa şi ştiinţa dreptului. 

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Izvoarele dreptului procesual civil