Mandatul de protecţie viitoare în Franța
| Comentarii |
|
mandatul de protecţie viitoare, Legea din 5 martie 2007, repornind protecţia juridică a majorărilor, a avut în mod esenţial, ca obiectiv de a înlocui un sistem în care respectul pentru viaţa privată şi voinţa persoanei vulnerabile nu mai sunt doar accesorii şi în care noţiunea de „incapacitate” este întocmită prin aceea de „protecţie”.
Să ne amintim că reforma a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009.
Una din noutăţile acestei reforme este crearea mandatului de protecţie viitoare, care îi poate permite oricărei persoane să anticipeze consecinţele unei inaptitudini viitoare, să-şi organizeze eventuala sa dependenţă care ar putea să vină.
Una din originalităţile acestei noi măsuri, voluntară din partea persoanei, este aceea că se referă nu numai la protecţia bunurilor, chiar la cea a mandantului (a persoanei sale).
O altă originalitate a mandatului de protecţie viitoare este aceea că acest mandat poate să fie făcut pentru altul.
Să examinăm rapid şi succesiv:
1 - regulile de formare a mandatului de protecţie viitoare;
II - efectele acestuia;
III - câteva puncte particulare: costul şi coabitarea acestui tip de mandat cu alte măsuri de protecţie, încetarea mandatului.
I. Formarea mandatului de protecţie viitoare
Mandatul de protecţie viitoare va pune în evidenţă trei actori, doi obligatorii şi unul facultativ:
- mandantul
- mandatarul
- un terţ de încredere, facultativ, al cărui rol este de a-1 controla pe mandatar.
Regulile relative la fiecare dintre actori vor fi diferite, conform tipului de mandat, întrucât există două tipuri de mandat de protecţie viitoare şi în acelaşi timp, două forme:
Primul tip - mandatul clasic, prin care mandantul poate împuternici una sau mai multe persoane, numite mandatari, ca să-l reprezinte în cazul alterării facultăţilor sale mentale sau corporale.
AI doilea tip - mandatul în interesul altuia, prin care părinţii aleg persoana fizică sau morală (...) care se va ocupa de un copil bolnav sau handicapat, atunci când ei nu vor mai fi în stare să o facă.
Cele două forme constau în mandatul sub semnătură privată şi mandatul notarial.
Precizăm că alegerea între cele două forme are consecinţe considerabile întrucât întinderea puterilor mandatarului şi modalităţile de control al acţiunilor sale vor depinde de formă, astfel:
- mandatul sub semnătură privată trebuie semnat şi datat de mandant.
Legea impune, ţinând cont de gravitatea unei asemenea decizii, forme obligatorii cum ar fi:
- mandatul trebuie contrasemnat de un avocat;
- mandatul trebuie să corespundă unui model definit prin Decretul din 30 noiembrie 2007, foarte detaliat şi precis.
- mandatul notarial este stabilit prin act notarial, cu precizarea că notarul este ales de mandant iar mandatarul va trebui să accepte mandatul făcut la acel notar.
De precizat că mandatul în interesul altuia trebuie făcut în mod obligatoriu în formă notarială.
Cu privire la persoanele implicate:
A. Mandantul
Care sunt regulile de capacitate pentru a încheia un mandat de protecţie viitoare ?
- pentru mandatul clasic, orice persoană majoră şi chiar un minor emancipat poate încheia un mandat
- singurele restricţii constau în faptul că minorul nu trebuie să fie sub tutelă, iar dacă este sub curatelă, trebuie asistat de curator.
- pentru mandatul în interesul altuia, părinţii nu trebuie să fie nici sub tutelă, nici sub curatelă. Pot apărea două ipoteze:
• prima ipoteză - în cazul copilului minor, părinţii trebuie să deţină autoritatea parentală;
• a doua ipoteză - în cazul copilului major, părinţii trebuie să-şi asume sarcinile materiale şi afective.
B. Mandatarul
Mandatarul poate fi o persoană fizică, aleasă în mod liber de mandant, fie din anturajul familial sau cel profesional, fie de o persoană juridică care trebuie să figureze pe lista mandatarilor judiciari, stabilită de prefect.
Mandatarul trebuie să aibă întreaga capacitate civilă şi să îndeplinească ansamblul condiţiilor necesare, exerciţiului unei tutele (să fie un major neprotejat, să nu fi fost decăzut din autoritatea parentală, să aibă drepturi civile, să nu fie membru al unei profesii medicale sau farmacist, în privinţa unui pacient aflat sub tutelă sau curatelă).
Mandantul poate numi unul sau mai mulţi mandatari: însă preferabil este să se evite
nominalizarea unui colegiu de mandatari având acelaşi domeniu de competenţe, pentru a nu risca crearea de conflicte între ei, alegerea de mandatari cu competenţe precis repartizate între ei fiind optimă, spre exemplu, desemnarea unui mandatar pentru a administra bunurile imobile, un altul pentru bunurile mobile, financiar-bancare, etc.
Mandantul poate, în egală măsură, să desemneze mandatari succesivi dacă mandatarul desemnat decelează, devine el însuşi incapabil sau renunţă la mandat; mandatul poate prevedea mandatari subsecvenţi, de înlocuire (întrucât mandantul, prin definiţie, nu va avea la acel moment aptitudinea de a înlocui mandatarul printr-un nou mandat).
Precizăm că, în principiu, mandatarul trebuie să execute personal mandatul, dar legea prevede ca el să-şi poată asocia ajutorul unor terţi pentru actele de gestiune a patrimoniului, a celor cu titlu special, cunoscând că va răspunde de actele acestor terţi asociaţi.
De menţionat că mandatul de protecţie viitoare se exercită cu titlu gratuit, dar legea (art. 419-5 C. civil fr) autorizează prevederea unei remuneraţii care se va plăti numai începând cu data aplicării efective a mandatului.
Această remuneraţie poate consta într-o simplă rambursare a cheltuielilor şi sarcinilor necesare îndeplinirii mandatului, printr-o indemnizaţie forfetară anuală sau lunară, fixată în mod liber de mandant.
C. Terţul de încredere
Mandatul de protecţie viitoare, rezultând dintr-un drept voluntar de protecţie, presupune o transparenţă totală faţă de mediul familial al mandantului.
De aceea, legea permite mandantului să definească el însuşi în mandat modalităţile de control asupra executării mandatului.
Cu acest titlu, mandantul va putea desemna un terţ de încredere, împuternicit să controleze execuţia mandatului de către mandatar. El îl va putea alege, în mod liber (cazul cel mai frecvent, fiind fară îndoială acela al unuia sau al mai multor copii, dacă mandatarul este şi el un copil al mandantului, cu scopul de a implica întreaga familie în executarea mandatului).
II. Efectele mandatului
Să observăm, succesiv, punerea în aplicare a puterilor mandatarului şi încetarea mandatului.
A. Punerea în aplicare a mandatului
Principiul - mandatul nu poate avea efecte decât în situaţia în care mandantul nu îşi va putea administra singur propriile interese.
Această inaptitudine a mandantului trebuie constatată printr-un certificat medical eliberat de un medic înscris pe lista stabilită de către Procurorul Republicii.
Procedura: precizată prin decretul din 5 decembrie 2008: Mandatarul trebuie să se prezinte în faţa grefierului tribunalului instanţei locului de reşedinţă (domiciliu) al mandantului, însoţit de acesta din urmă (cu excepţia situaţiei în care acesta -mandantul nu se poate deplasa din motive medicale) şi va trebui să prezinte:
- originalul mandatului, sub semnătură privată sau copia autentică dacă mandatul este notarial;
- certificatul medical eliberat, cu mai puţin de două luni înainte;
- actele de identitate ale mandantului şi mandatarului;
- un act justificativ al rezidenţei (domiciliului) mandantului.
Rolul grefierului este pur formal, doar dacă dosarul este complet. El nu are puterea să verifice valabilitatea mandatului.
Dacă dosarul este complet, el vizează mandatul şi datează începerea efectelor sale.
B. Puterile mandatarului
Trebuie să distingem între puterile referitoare la protecţia persoanei şi cele referitoare la protecţia bunurilor.
- protecţia persoanei
Legea stabileşte clar puterile mandatarului care nu pot face obiectul unor aranjamente contractuale.
Mandatarul trebuie să-i asigure protecţie mandantului, în aceleaşi condiţii ca ale unui tutore sau un curator.
Desigur, mandantul va putea să-şi exprime în mandat preferinţele sale în privinţa unei locuinţe, a unui anturaj afectiv, a vieţii sale sociale sau personale. De asemenea, el va putea să trateze respectul ce i se datorează în cazul îmbolnăvirii, integrităţii sale fizice şi morale.
Puterile date mandatarului nu vor depăşi însă limitele fixate altor regiuni de protecţie.
S-a ridicat următoarea întrebare: va putea mandantul să dea directive privind sfârşitul vieţii sale?
Suntem de părere că acestea ar fi inoportune, întrucât asemenea directive trebuie date în mai puţin de trei ani, faţă de starea sa de inconştienţă, ceea ce pare puţin contrar perenităţii mandatului de protecţie viitoare.
- protecţia bunurilor
Puterile conferite prin mandat ocupă un loc extrem de important în materia protecţiei bunurilor.
• cum deja s-a precizat, voinţa mandantului se poate manifesta mai întâi prin alegerea formei mandatului.
Dacă mandatul este încheiat prin act notarial, mandatarul va dispune de puteri pe care un tutore le are singur sau cu autorizare, adică, în afara actelor de simplă conservare şi administrare, va putea să efectueze acte de dispoziţie (dar numai actele de dispoziţie cu titlu oneros, întrucât pentru actele cu titlu gratuit mandatarul va putea să obţină acordul judecătorului de tutelă).
Rămân totuşi, probleme netranşate: va putea mandatarul să renunţe în numele mandantului la acţiunea în reducţiune, va putea să modifice asigurările de viaţă, conturile bancare, să dispună de locuinţa mandantului.
Dacă mandantul este încheiat sub semnătură privată, mandatarul nu va putea îndeplini decât actele de conservare şi administrare (el va putea totuşi solicita autorizarea judecătorului de tutelă, dacă un asemenea act i se va părea necesar în interesul mandantului).
• în afara formei mandatului, voinţa mandantului poate să limiteze efectele mandatului: spre exemplu, doar la protecţia persoanei, nu şi a bunurilor sau invers. în acelaşi timp, protecţia ar putea fi parţială, limitată doar la gestionarea anumitor bunuri.
Această supleţe permite orice combinaţie posibilă adaptând mandatul oricăror situaţii particulare a mandantului (aceasta ar putea avea în contrapartidă riscul unui vid juridic de acoperit printr-o altă măsură de protecţie).
III. încetarea mandatului
Legea prevede mai multe cauze de revocare a mandatului de protecţie viitoare. Unele sunt automate, altele sunt facultative.
• cauze automate:
• restabilirea capacităţilor mandantului, constatate la cererea sa ori a mandatarului său. Această revocare trebuie urmată de aceleaşi formalităţi ca la începerea efectelor mandatului adică un certificat medical şi viza grefierului.
• decesul mandantului
• decesul mandantului sau punerea sa sub o măsură de protecţie.
• cauze automate, dar cu necesitatea obţinerii unei decizii a judecătorului de tutelă: este vorba de punerea mandantului sub curatelă sau tutelă..
• cauze facultative
• orice persoană interesată poate contesta deschiderea mandatului desigur prin repunerea în cauză a certificatului medical.
• orice persoană interesată poate cere judecătorului, revocarea mandatului dacă apreciază că regulile de drept comun ale reprezentării sau ale regimului matrimonial sunt suficiente în raport cu protecţia mandatarului.
Judecătorul de tutelă va păstra întotdeauna puterea de a aprecia dacă executarea mandatului de protecţie viitoare asigură efectiv protecţie persoanei şi bunurilor mandantului.
în aceste condiţii îmi apare evident că aprecierea judecătorului de tutelă este esenţială.
Aş dori să evoc controlul şi responsabilitatea în codul mandatului de protecţie viitoare.
Acţiunea mandatarului este controlată şi susceptibilă de a angaja responsabilitatea sa.
Mai întâi, mandatarul dacă trebuie să administreze bunurile mandantului trebuie să stabilească un inventar al acestora încă de la începutul efectelor mandatului.
El trebuie, printre altele, să stabilească un cont de gestiune anual.
Dacă mandatul este notarial, aparţine notarului redactor de a asigura conservarea conturilor de gestiune ca şi inventarul actualizat al bunurilor.
Notarul va trebui, sub sancţiunea angajării responsabilităţii sale, să sesizeze judecătorul de tutelă dacă va constata mişcări de fonduri nejustificate sau neconforme cu conţinutul mandatului.
Dacă mandatul este sub semnătură privată, mandatarul trebuie să conserve conturile de gestiune şi inventarul timp de cinci ani. Judecătorul de tutelă va putea eventual să verifice toate acestea, ca şi Procurorul Republicii.
în final de mandat, mandatarul va trebui să remită ultimele cinci conturi de gestiune şi inventarul mandantului (dacă acesta îşi va recupera capacităţile) sau moştenitorilor lui (dacă decedează).
Veţi constata că este vorba de un control minimal şi de aceea mi s-ar părea oportun de a-1 consilia pe mandant de a desemna un controlor permanent în persoana unui terţ de încredere despre care am vorbit anterior.
Evident, mandatarul este civil responsabil pentru gestiunea sa, potrivit dreptului comun al reprezentării.
Pentru a termina, aş dori totuşi să fac câteva observaţii:
1. Mai întâi care este costul unui mandat de protecţie viitoare? Dacă acesta este un act notarial, mandatul costă aproximativ 280 Euro, (din care 125 Euro pentru drepturile de înregistrare).
Dacă este sub semnătură privată, în mod normal este gratuit, dar dacă intervine un avocat, nu se va face în afara unei remuneraţii, la care se adaugă suma de 125 Euro ca drepturi de înregistrare, prin aceasta mandatul dobândind plată certă. înregistrarea este necesară cu scopul de a fixa cu certitudine data validităţii mandatului faţă de terţi.
2. Câteva cuvinte asupra unei posibile coabitări între un mandat de protecţie viitoare şi o altă măsură de protecţie.
Dacă protecţia asigurată prin mandat este insuficientă (mai ales în caz de protecţie limitată a persoanei sau bunurilor) judecătorul de tutelă are datoria de a acoperi această lipsă de protecţie, legată adesea de evoluţia stării de sănătate şi a situaţiei mandantului.
Astfel, el va putea decide că alterarea facultăţilor mentale sau corporale ale mandantului face necesară deschiderea unei curatele sau tutele.
în asemenea ipoteză, principiul este că măsura de protecţie decisă de judecător va pune capăt mandatului de protecţie viitoare. Dar legea prevede şi posibilitatea ca sus numitele măsuri de protecţie să coabiteze cu mandatul.
Protecţia majorului protejat se va găsi astfel repartizată între mandatar pentru actele vizate de mandate şi curator sau tutore pentru celelalte acte.
Cele două măsuri se exercită de o manieră independentă, dar complementară, mandatarul sau curatorul (tutorele) neavând responsabilităţi unul faţă de celălalt, singura obligaţie fiind aceea de a se informa reciproc asupra deciziilor pe care le adoptă fiecare în parte.
De altfel, judecătorul de tutelă poate să încredinţeze mandatarului sarcina tutelei sau curatelei; el poate de asemenea, fară a decide asupra unei măsuri judiciare de protecţie, autoriza mandatarul să încheie acte neprevăzute de mandate.
Constatăm deci că legea a dorit să lase judecătorului posibilitatea de a organiza protecţia cea mai bună în interesul persoanei protejate, deşi, la prima vedere , coabitarea între mandat şi curatelă sau tutelă este dificil de conceput.
Practica viitoare şi atitudinea judecătorului de tutelă vor permite să fie mai clar abordate şi surmontate aceste dificultăţi.
Să reţinem că această posibilitate lăsată judecătorului, va merge încet, încet, spre realizarea dorinţei exprimate de legislator, aceea de a înlesni graţie acestui tip de mandat, sarcina judecătorilor de tutelă supraîncărcaţi.
Concluzii
Eu cred că această prezentare, poate prea teoretică, vă va convinge asupra caracterului novator al acestui tip de mandat, măsură convenţională unică care-i permite fiecăruia să prevadă, în momentul când încă este capabil, cum va fi organizată în viitor protecţia propriei sale persoane sau a bunurilor personale.
Voi termina, evocând două cifre:
- în Quebec, unde mandatul pentru incapacitate există din 1990, un milion de mandate au fost realizate la o populaţie de şapte milioane de locuitori.
- în Franţa, cu ocazia Congresului notarilor ţinut în 2006 având ca temă persoanele vulnerabile, o anchetă a revelat că 80% dintre persoanele interogate doresc să-şi poată alege persoana sau persoanele care îşi vor asuma protecţia, în caz de inaptitudine (incapacitate).
Aceste două cifre sunt, în ciuda incertitudinilor juridice şi problemelor care există încă în aceste zile, garanţia reuşitei viitoare a acestui tip de mandat, al cărui principiu va intra în vigoare în câteva zile.
