Obligațiile condamnatului pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere
| Comentarii |
|
obligațiile condamnatului pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere, conform reglementării anterioare, pe lângă măsurile prevăzute în art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, instanţa putea să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora dintre următoarele obligaţii:
a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare:
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă:
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane:
e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule:
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Supravegherea obligaţiilor mai sus menţionate se făcea de către un judecător desemnat cu supravegherea sau de serviciul de probaţiune, iar în cazul în care condamnatul nu îşi îndeplinea obligaţiile impuse de instanţă, judecătorul sau serviciul de probaţiune desemnat cu supravegherea sesiza instanţa în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În practica judiciară, s-a apreciat că obligaţiile prevăzute în art. 863 alin. (3) C. pen. 1969 aveau caracter facultativ, astfel că instanţa de prim grad, de apel sau de recurs putea dispune ca persoana condamnată să respecte numai una sau mai multe dintre aceste obligaţii sau putea să nu impună aplicarea nici uneia. De asemenea, s-a apreciat că, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, măsurile şi obligaţiile prevăzute de art. 863 C. pen. 1969 trebuiau indicate în hotărâre şi descrise fiecare, nefiind suficient dacă doar se atrăgea atenţia condamnatului cu privire la acestea.
Noul Cod penal a menţinut reglementarea, stabilind, suplimentar măsurilor de supraveghere prezentate mai sus. că instanţa de judecată poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională. Condamnatul va continua studiile pe care le frecventa anterior condamnării, iar serviciul probaţiune este obligat să ofere celor susţinuţi prin cursuri variante de şcolarizare sau calificare profesională ori programe de reintegrare socială;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate (şcoli, universităţi, organizaţii de voluntari, organizaţii antidrog sau dezalcoolizare, organizaţii religioase sau ştiinţifice etc.);
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală. Se vor face verificări periodic şi intempestiv în vederea stabilirii dacă persoana controlată a renunţat la consumul de alcool, droguri, substanţe halucinogene, dacă cel condamnat urmează tratamentul necesar vindecării unor boli transmisibile (lues, hepatită. TBC, SIDA) ori dacă îngrijirile stabilite îşi au efectul sau este necesar modificarea lor;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei. Condamnatul are obligaţia să respecte întru totul măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse, ceea ce nu este posibil dacă el a părăsit ţara. stabilindu-şi reşedinţa într-un alt stat. în aceste condiţii, nu este posibil să fie controlat, verificat de către consilierii de probaţiune. Plecarea sa fără acordul instanţei echivalează cu sustragerea cu rea-credinţă de la respectarea obligaţiilor, motiv care îndrituieşte instanţa de judecată să revoce beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile. în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care. din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Pentru a presta această muncă, este nevoie de acordul condamnatului, care este un act procedural obligatoriu, fiind una dintre condiţiile pozitive pentru care condamnatului poate să i se aplice suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută în art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pentru stabilirea conţinutului obligaţiei prevăzute mai sus, instanţa va consulta informaţiile puse la dispoziţie periodic de către serviciul de probaţiune cu privire la posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate. Supravegherea condamnatului în acest caz se face de către de un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în raza căruia îşi are domiciliul persoana condamnată.
Toate aceste obligaţii sunt supravegheate de către organele desemnate cu supravegherea condamnatului şi care. în caz de neîndeplinire a obligaţiilor, sunt obligate să sesizeze instanţa pentru a se reveni asupra suspendării.
Dintre obligaţiile arătate mai sus instanţa de judecată se poate opri asupra uneia, asupra câtorva sau, după caz, realizând o individualizare legală a pedepsei, să le dispună pe toate cumulativ.
Pe durata suspendării, condamnatul poate cere consiliere şi asistenţă, acordate de consilierii de probaţiune.
Instanţa de judecată ar mai putea stabili pe durata termenului de supraveghere şi alte obligaţii, cum ar fi; să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea; să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de
instanţă; să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.
Stipularea în hotărâre a acestor obligaţii are menirea de a proteja comunitatea de o eventuală activitate infracţională care i-ar leza interesele, de a limita eventualele conduite negative ale condamnatului.
Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. Justificarea acestei obligaţii este dată, pe de o parte, de faptul că. astfel, condamnatul respectă o dispoziţie a hotărârii judecătoreşti care a dobândit autoritate de lucru judecat, or, condamnatul este obligat să îşi modifice conduita în acest sens, iar, pe de altă parte, are rolul de a asigura protecţia victimei, în spiritul Directivei 2012/29/ UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii, care prevede în ari. 16 alin. (2) că „statele membre promovează măsurile necesare pentru a-i încuraja pe autorii infracţiunilor să despăgubească in mod corespunzător victimele”.
Nerespectarea acestei obligaţii şi a termenului stabilit de legiuitor (cel mai târziu cu 3 luni înainte de împlinirea termenului de supraveghere) conduce la incidenţa art. 96 alin. (2) C. pen., care se prevede că, dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Constatând cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere că nu s-a despăgubit integral partea civilă, serviciul de probaţiune va sesiza instanţa de judecată că nu a fost respectată hotărârea judecătorească pronunţată în cauză. în aceste condiţii, condamnatul ar mai avea posibilitatea, până la expirarea termenului de supraveghere, să achite integral obligaţia materială. Altfel, la împlinirea termenului, instanţa revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi condamnatul va executa pedeapsa în penitenciar. Desigur, ar mai fi în discuţie analiza situaţiei invocate de condamnat de imposibilitate de îndeplinire a obligaţiei pecuniare. Analiza se va face în concret, având la bază mai multe criterii de apreciere de care să ţină seama instanţa sesizată cu cererea de revocare.
