Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
| Comentarii |
|
anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în Codul penal anterior, anularea suspendării se dispunea pentru cauze preexistente aplicării suspendării sub supraveghere, care. dacă ar fi fost cunoscute de către instanţă, ar fi împiedicat aplicarea acesteia. Potrivit art. 865 alin. (1) raportat la art. 85
alin. (1) C. pen. 1969. anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se putea dispune dacă:
- cel condamnat mai săvârşise o infracţiune fie înainte de suspendare, fie pe parcursul procesului, dar până la rămânerea definitivă a hotărârii;
- infracţiunea să fi fost descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare;
- pentru infracţiunea săvârşită să se fi aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare.
Anularea suspendării sub supraveghere nu opera dacă infracţiunea săvârşită a fost descoperită după împlinirea termenului de încercare (art. 865 alin. (1) raportat la art. 85 alin. (2) C. pen. 1969).
in cazul în care intervenea anularea, dacă pedeapsa rezultată nu depăşea 3 ani, instanţa putea dispune suspendarea sub supraveghere, termenul de încercare cal-culându-se, de această dată. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei [art. 86’J alin. (2) C. pen. 1969]. Anulând suspendarea, instanţa aplica, după caz. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni ori la starea de recidivă.
Codul penal în vigoare menţine ideea că anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va dispune pentru cauze preexistente, care dacă ar fi fost cunoscute de către instanţă, nu s-ar fi acordat suspendarea.
Potrivit art. 97 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se. după caz. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Cauza anulării suspendării sub supraveghere o constituie o infracţiune săvârşită de făptuitor, de care instanţa nu a avut cunoştinţă, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea. Din aceasta rezultă faptul că infracţiunea săvârşită preexista momentului în care instanţa s-a pronunţat cu aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere pentru o infracţiune cunoscută. În cazul revocării suspendării sub supraveghere, infracţiunea este săvârşită ulterior celei pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, în perioada termenului de supraveghere, adică după rămânerea definitivă a hotărârii.
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere operează chiar dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după împlinirea termenului de supraveghere, dispoziţie care face diferenţa între cele două coduri. Diferenţa constă în faptul că anterior se prevedea că „infracţiunea" a fost descoperită după expirarea termenului (deci fapta în sine), pe când în prezent se spune că se descoperă că „persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune" (deci se descoperă inclusiv făptuitorul, care este acelaşi cu cel în privinţa căruia s-a dispus suspendarea), aşa încât nu este de ajuns ca infracţiunea să fi fost descoperită, dacă nu s-a descoperit că şi cel vizat a comis-o.
Condiţiile anulării suspendării sub supraveghere:
a) existenţa unei infracţiuni săvârşite de persoana supravegheată până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, alta decât cea pentru care s-a dispus supravegherea. Dacă ar fi vorba de o infracţiune săvârşită ulterior momentului rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, aceasta ar atrage automat şi obligatoriu revocarea suspendării, nefiind incidente dispoziţiile referitoare la anulare.
Din cele de mai sus se desprinde ideea că stabilirea momentului descoperirii săvârşirii unei alte infracţiuni are importanţă, deoarece se va aplica instituţia revocării sau instituţia anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Important este, de asemenea, ca instanţa să nu fi cunoscut la momentul adoptării soluţiei că de fapt mai există o infracţiune săvârşită, care nu a fost luată în calcul;
b) pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă anterior este închisoarea;
c) pedeapsa este aplicată chiar după expirarea termenului de supraveghere.
într-o astfel de situaţie, legea consideră ca cel supravegheat nu prezintă garanţii
morale că este posibil ca resocializarea sa să aibă loc fără executarea în penitenciar a pedepsei.
După anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se aplică dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă ori pluralitate intermediară.
Potrivit art. 583 alin. (1) C. proc. pen., asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 ori art. 97 C. pen. se pronunţă, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
Ca urmare a judecării cauzei, este posibil, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege. să se dispună din nou suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, desigur, cu aplicarea unor noi obligaţii faţă de condamnat şi. eventual, renunţarea la unele obligaţii din hotărârea anterioară, dacă nu îşi mai găsesc utilitatea şi oportunitatea.
Termenul de supraveghere se calculează începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Instanţa, stabilind acest termen de supraveghere, poate să păstreze durata din hotărârea anterioară sau să stabilească un alt termen, important fiind ca limitele acestuia să fie cuprinse între 2-4 ani. dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate.
Dacă până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) C. pen. (cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere) condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută şi de procuror, de consilierul de probaţiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere. Cu alte cuvinte, neîndeplinirea obligaţiilor civile conduce întotdeauna la revocarea beneficiului suspendării, şi nu la anularea hotărârii de acordare a lui.
Anularea suspendării presupune anularea parţială a hotărârii pronunţate cu privire doar la modalitatea de executare şi cuantumul pedepsei.
