Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
| Comentarii |
|
revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispoziţiile cuprinse în art. 83 şi art. 84 C. pen. 1969 privitoare la revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni, respectiv în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile impuse prin hotărârea de condamnare erau aplicabile şi în situaţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Totuşi, pe lângă acele cazuri de revocare, legea mai reglementa o situaţie în care instanţa putea dispune revocarea suspendării, şi anume dacă cel condamnat nu îndeplinea, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă [art. 86 alin. (2) C. pen. 1969]. în aceste situaţii, instanţa revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei. Din prevederile legale ale Codului penal anterior rezulta caracterul obligatoriu al revocării. Acest caracter exista şi în cazul în care condamnatul săvârşea din culpă o infracţiune înăuntrul termenului de încercare sau nu îşi îndeplinea obligaţiile civile faţă de partea civilă, cu excepţia situaţiei când făcea dovada imposibilităţii de a-şi achita aceste obligaţi11).
în Codul penal în vigoare, cauzele şi condiţiile de revocare a suspendării sub supraveghere conduc la ideea caracterului obligatoriu sau a caracterului facultativ al revocării, asemenea reglementării întâlnite la amânarea aplicării pedepsei. Un rol important în luarea măsurii revocării revine serviciului de probaţiune, care, în urma supravegherii condamnatului, va sesiza instanţa de judecată cu privire la cele constatate.
Legiuitorul a înţeles să prevadă care sunt situaţiile în care există obligativitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, precum şi situaţiile în care judecătorul poate revoca acest beneficiu (caracter facultativ).
Dacă ne raportăm la relaţia condamnat - serviciu de probaţiune - instanţa de executare - revocare, trebuie să precizăm că nerespectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de către instanţă, incapacitatea condamnatului de a înţelege sensul clemenţei legii justifică revenirea instanţei asupra măsurii mai blânde aplicate făptuitorului, deoarece suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii nu este un drept al făptuitorului. ci este în primul rând o facilitate din partea instanţei de judecată. în situaţia îndeplinirii condiţiilor privind această instituţie, nu există obligativitatea pentru instanţa de judecată de a aplica suspendarea sub supraveghere. în schimb, dacă condamnatul nu respectă măsurile de supraveghere şi unele (nu este nevoie ca toate) obligaţiile impuse de instanţă, atunci este obligatoriu să se revoce această facilitate de executare.
a) Situaţiile care atrag obligativitatea revocării:
- dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege. instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei:
- dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune intenţionată, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei;
- dacă pedeapsa amenzii care a însoţit pedeapsa închisorii în condiţiile art. 62 C. pen. nu a fost executată şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) şi (6) din acelaşi cod, instanţa revocă suspendarea şi
dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda;
- dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Desigur, această apreciere a imposibilităţii de a achita despăgubirile civile trebuie să se facă pornind de la fiecare situaţie concretă în care se poate afla condamnatul. în practică trebuie să se constate că făptuitorul nu are bunuri în proprietate, dar a făcut eforturi pentru a despăgubi lunar parţial victima prin plata unor sume de bani ca urmare a veniturilor obţinute din munca de zi cu zi. Cu siguranţă, în aceste momente şi realităţi economico-sociale, este mai dificil să obţii un serviciu, dat fiind procentul de şomaj la nivelul ţării, dar şi la nivelul fiecărei zone geografice. O altă situaţie care ar avantaja făptuitorul este ca victima să renunţe la pretenţiile civile, astfel ca. până la terminarea perioadei de supraveghere, să nu mai existe debite faţă de aceasta.
în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz. potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară. Aceasta înseamnă că. dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru starea de recidivă, pedeapsa cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării se execută cumulat cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
Potrivit art. 44 C. pen., există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. în caz de pluralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni. în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dacă s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. în cazul pluralităţii intermediare, se stabileşte pedeapsa şi pentru infracţiunea nou-săvârşită, după care se aplică pedeapsa cea mai grea (pedeapsă aplicată pentru noua infracţiune sau pedeapsa care s-a revocat), la care se adaugă un spor de 1/3 din durata celeilalte.
b) Situaţia de aplicare facultativă a revocării. Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. în cazul revocării, dispoziţiile alin. (1). alin. (4) şi alin. (5) ale art. 96 se aplică în mod corespunzător.
Constatăm caracterul facultativ în situaţia în care infracţiunea săvârşită în termenul de supraveghere este comisă din culpă. Dacă instanţa a apreciat că poate să dispună revocarea, atunci pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă se stabileşte potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
