Anularea amânării aplicării pedepsei
| Comentarii |
|
anularea amânării aplicării pedepsei, este o instituţie nouă în dreptul penal român, nefiind reglementată de Codul penal anterior. Instituţia anulării este reglementată şi cu privire la suspendarea sub supraveghere (art. 97 C. pen.), dar şi în cazul liberării condiţionate [art. 105 alin. (1) C. pen.].
Anularea amânării aplicării pedepsei intervine dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Anularea se deosebeşte de revocare prin aceea că, în cazul anulării, motivul preexistă hotărârii de amânare dispuse de instanţă, care, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi făcut imposibilă luarea măsurii amânării aplicării pedepsei, în timp ce revocarea intervine întotdeauna când sunt motive apărute ulterior hotărârii instanţei.
Dacă in cazul revocării amânării aplicării pedepsei se face o disociere a situaţiilor când este vorba de o nouă infracţiune intenţionată sau din culpă, cu tratament diferenţiat, de această dată, legiuitorul nu a mai făcut nicio precizare cu privire la vinovăţie, ceea ce ne conduce la concluzia că trebuie să fie o infracţiune indiferent de forma de vinovăţie, descoperită ca fiind săvârşită înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de amânare a aplicării pedepsei.
Efectele amânării aplicării pedepsei
Dacă inculpatul a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul termenului de supraveghere, instanţa poate să nu mai aplice nicio pedeapsă, iar dacă inculpatul nu a avut o conduită corespunzătoare, instanţa poate fie să amâne încă o dată, pentru acelaşi termen, aplicarea pedepsei, fie să aplice pedeapsa în limitele prevăzute de lege.
Persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.
Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre.
Efectul cel mai important este că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa. Acest efect provizoriu se naşte la rămânerea definitivă a hotărârii, iar dacă în termenul de supraveghere de 2 ani nu s-a dispus revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei şi s-a împlinit termenul, efectul se definitivează.
Efectele renunţării la aplicarea pedepsei sunt definitive, în timp ce la amânarea aplicării pedepsei efectele mai întâi sunt provizorii, devenind definitive la împlinirea termenului de supraveghere.
