Obligaţiile utilizatorului în contractul de leasing
| Comentarii |
|
obligaţiile utilizatorului în contractul de leasing, 1. Efectuarea recepţiei şi primirea bunului 2. Exploatarea bunul potrivit instrucţiunilor furnizorului 3. Interdicţia grevării bunului cu sarcini 4. Plata ratelor de leasing şi a costurilor accesorii acestora 5. Suportarea cheltuielilor de întreţinere şi a riscului pieirii bunului 6. încunoştinţarea finanţatorului despre orice tulburare a dreptului de proprietate asupra bunului 7. Restituirea bunului
1. Efectuarea recepţiei şi primirea bunului
Pentru a putea întrebuinţa bunul ce constituie obiect al contractului de leasing, utilizatorul trebuie să-l recepţioneze şi să intre în posesia lui. Termenul de recepţie are semnificaţia descrierii caracteristicilor tehnice şi a stării bunului din momentul predării.
în ceea ce priveşte operaţiunea de primire a bunului de către utilizator, aceasta se realizează în temeiul unui mandat special, dat în acest sens de finanţator printr-un înscris separat, sau în temeiul unei clauze stabilite în mod expres cu furnizorul în contractul de vânzare-cumpărare a bunului. în legătură cu locul predării bunului obiect al contractului de leasing, în lipsa unei menţiuni exprese a legii, pot fi aplicate, prin analogie, regulile de la predarea lucrului obiect al contractului de vân-zare-cumpărare, consacrate de art. 1.689 Noul cod civil în conformitate cu textul de lege citat, predarea trebuie să se facă la locul unde bunul se afla la momentul încheierii contractului, dacă nu rezultă altfel din convenţia părţilor ori, în lipsa acesteia, din uzanţe.
Se înţelege că, în cazul în care finanţatorul are deja în posesie bunul ce urmează a fi contractat în leasing, recepţia şi primirea se vor realiza de acesta împreună cu utilizatorul, deoarece finanţatorul este, practic, în această situaţie şi furnizorul bunului.
Cu prilejul recepţiei bunurilor, utilizatorul va trebui să constate şi să învedereze furnizorului eventualele vicii aparente ale bunului luat în primire. în împrejurarea în care bunul este primit fără obiecţiuni de utilizator sau nu se face recepţia lui, operează prezumţia că acesta a fost livrat în condiţiile agreate cu furnizorul şi în bună
stare de funcţionare.
In cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul convenit, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, cu obligaţia utilizatorului la plata daunelor-interese. Aceeaşi sancţiune intervine şi în situaţia în care utilizatorul
se află în stare de insolvenţă.
In ceea ce priveşte momentul predării-primirii bunului ce constituie obiect derivat al contractului de leasing, în lipsă de stipulaţie în contract, în doctrina juridică s-a afirmat în mod întemeiat că preluarea se va face potrivit principiilor generale, imediat după realizarea acordului de voinţă sau la cererea utilizatorului.
2. Exploatarea bunul potrivit instrucţiunilor furnizorului
Bunul primit în leasing va trebui exploatat de către utilizator conform instrucţiunilor furnizorului şi destinatiei bunului. Instrucţiunile de folosire sunt elaborate de furnizor, pentru că de cele mai multe ori, fiind şi producătorul bunului, cunoaşte cel mai bine condiţiile tehnice şi parametrii de exploatare a bunurilor.
Dacă utilizatorul nu respectă instrucţiunile de exploatare elaborate de furnizor, acesta pierde drepturile corelative ale obligaţiei transmiţătorului proprietăţii unui bun din dreptul comun. Mai precis, pierde drepturile izvorâte din obligaţia furnizorului de asigurare a folosinţei utile a bunului. în concret, utilizatorul pierde beneficiul termenului de garanţie, a duratei medii de utilizare, inclusiv dreptul de înlocuire a bunului şi de a pretinde despăgubiri în cazul existenţei unor vicii ascunse, care fac imposibilă exploatarea bunului dat în leasing.
3. Interdicţia grevării bunului cu sarcini
Operaţiunea grevării de sarcini a bunurilor presupune prerogativa dispoziţiei asupra acestora. Or, este ştiut faptul că utilizatorul nu are dispoziţia asupra bunului pe care îl foloseşte şi, drept consecinţă, nu poate greva cu sarcini aceste bunuri. Bunul întrebuinţat în leasing nu este indisponibilizat, fiind în circuitul civil, se pot institui sarcini asupra lui, însă pentru aceasta este necesar acordul finanţatorului, pentru că el păstrează prerogativa dispoziţiei, în virtutea calităţii sale de proprietar al bunului.
4. Plata ratelor de leasing şi a costurilor accesorii acestora
Principala obligaţie a utilizatorului, izvorâtă din contractul de leasing, constă în plata ratelor de leasing cu titlu de preţ al folosinţei bunului. Am văzut în cele de mai sus şi nu mai revenim asupra ei, componenţa ratei de leasing şi consecinţele neplăţii acesteia, care constau în rezilierea contractului, cu plata daunelor-interese, reprezentând contravaloarea ratelor scadente.
Reţinem însă că plata ratelor de leasing nu este singura obligaţie pecuniară a utilizatorului. Acesta trebuie să suporte şi alte cheltuieli auxiliare operaţiunii de
leasing. Astfel, potrivit art. 10 şi al celorlalte reglementări ale ordonanţei, mai cad în sarcina utilizatorului şi costurile asigurării, adică sumele plătite cu titlu de prime de asigurare în temeiul poliţelor de asigurare asupra bunului, impozite, taxe, precum taxele de administrare a contractului de leasing, taxe vamale, accize etc.
Sancţiunea neplăţii ratelor de leasing este rezilierea contractului. în acest sens, art. 15 din ordonanţă stipulează în mod expres că, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratelor de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. Merită menţionat faptul că sancţiunea rezilierii contractului de leasing operează, potrivit legii, doar pentru neplata sumelor datorate cu titlu de rată de leasing, nu şi pentru neplata accesoriilor, precum: primele de asigurare, taxe, impozite, accize etc.
5. Suportarea cheltuielilor de întreţinere şi a riscului pieirii bunului
Utilizatorul are obligaţia exploatării bunului şi a menţinerii acestuia în stare de funcţionare, potrivit cu destinaţia sa şi a instrucţiunilor elaborate de furnizor. în acest sens, art. 10 lit. i interzice utilizatorului să aducă modificări bunului şi să schimbe locul declarat în contract fără acordul finanţatorului. Legea instituie în sarcina utilizatorului obligaţia de a suporta toate cheltuielile reclamate de menţinerea bunului în bună stare de funcţionare.
Corelativ obligaţiei utilizatorului de întreţinere şi exploatare a bunului în bune condiţiuni, este şi dreptul finanţatorului de verificare periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing. Potrivit art. 10 lit. g, utilizatorul are obligaţia să permită finanţatorului exercitarea acestui drept, de verificare a stării şi a modului de exploatare a bunului.
De asemenea, aşa cum s-a mai arătat, deşi nu este titularul dreptului de proprietate asupra bunului, utilizatorul suportă, în exclusivitate, riscul pieirii totale sau parţiale a bunului. Mai precis, art. 10 lit. f dispune că utilizatorul trebuie să-şi asume, pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului, direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing.
Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 18, potrivit cărora, din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi reintrarea în posesia bunului, finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea utilizatorului. Aşadar, în temeiul textelor de lege, pe lângă suportarea riscului pieirii bunului, cade în sarcina utilizatorului şi obligaţia reparării tuturor prejudiciilor cauzate de întrebuinţarea bunului. în concret, se tranşează cu exactitate titularul răspunderii pentru lucruri.
Pe lângă suportarea pieirii totale sau parţiale a bunului, utilizatorul este obligat şi la plata tuturor ratelor de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului. Din acest punct de vedere, situaţia este extrem de oneroasă din perspectiva utilizatorului. Este chiar mai agravată comparativ cu situaţia neplăţii ratelor de leasing. Gravitatea situaţiei constă în aceea că, dacă pentru neplata ratelor de leasing utilizatorul datorează doar sumele scadente până în momentul restituirii bunului, în cazul pieirii acestuia, utilizatorul plăteşte toate ratele până la achitarea integrală a valorii contractului.
6. încunoştinţarea finanţatorului despre orice tulburare a dreptului de proprietate asupra bunului
Finanţatorul transmite utilizatorului doar dreptul de folosinţă, păstrând proprietatea bunului dat în leasing. Această tehnică juridică îl obligă pe utilizator să îl informeze pe finanţator ori de câte ori dreptul de proprietate este perturbat. în caz contrar, utilizatorul răspunde pentru uzurpare în cadrul unui proces împotriva terţului uzurpant. împotriva tulburărilor de fapt utilizatorul se apără singur prin exercitarea acţiunilor posesorii.
7. Restituirea bunului
Această obligaţie este operabilă în situaţia în care la expirarea contractului de leasing utilizatorul nu manifestă opţiunea de prelungire sau reînnoire a contractului ori de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. în virtutea principiului libertăţii contractuale, părţile contractante pot prevedea încă de la început, prin inserarea unei clauze în contract, că, la expirarea duratei contractului, utilizatorul va restitui bunul exploatat în regim de leasing. Cu alte cuvinte, se poate stabili în contract excluderea dreptului de opţiune a utilizatorului la sfârşitul leasingului prin obligarea acestuia la restituirea bunului'.
Bunul se va restitui nu în starea în care a fost primit, ci în condiţiile în care se prezintă el după expirarea perioadei de leasing. Prin urmare, riscul uzurii prin folosinţă a bunului este suportat de către finanţator.
