Conţinutul contractului de leasing
| Comentarii |
|
conţinutul contractului de leasing, 1. Elementele obligatorii ale contractului de leasing 2. Cuprinsul contractului de leasing
1. Elementele obligatorii ale contractului de leasing
Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părţile contractante, cel puţin următoarele elemente:
a. Clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional
Părţile sunt cele cărora le incumbă obligaţia de a stabili natura financiară sau operaţională a leasingului. Determinarea leasingului ca fiind financiar sau operaţional prezintă importanţă deosebită din perspectiva fixării cuantumului ratelor de leasing. Sub acest aspect, art. 2 lit. d dispune că în cazul leasingului financiar rata de leasing reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de leasing, iar în cazul leasingului operaţional, rata reprezintă doar chiria negociată de părţile contractului.
înseamnă că leasingul financiar este leasingul în temeiul căruia rata de leasing cuprinde atât valoarea de intrare a bunului (preţul de cumpărare), cât şi dobânda stabilită de părţi, iar leasingul operaţional este leasingul în care utilizatorul plăteşte doar contravaloarea folosinţei bunului, la fel ca şi în cazul contractului de locaţiune, desigur, fără a se confunda cu acesta. Aşadar, preţul leasingului este mult mai oneros pentru leasingul financiar decât pentru leasingul operaţional.
b. Denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare ale acestuia
în practică, elaborarea acestei clauze revine utilizatorului, pentru că el este cel care ia iniţiativa încheierii contractului de leasing şi cunoaşte cel mai bine caracteristicile tehnice ale bunului pe care urmează să îl exploateze în regim de leasing. De aceea, în art. 4 se prevede că pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing, orice persoană fizică sau juridică formulează o cerere fermă, în care să precizeze bunul care va constitui obiectul contractului de leasing. Denumirea bunului obiect al leasingului şi descrierea amănunţită a acestuia este necesară pentru îndeplinirea exactă a obligaţiei finanţatorului de procurare a proprietăţii bunului. Aceasta mai ales dacă avem în vedere faptul că, de cele mai multe ori, bunul este livrat de către furnizor.
c. Valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora
Valoarea ratelor de leasing reprezintă suma de bani pe care o finanţează finanţatorul, denumită şi valoare finanţată. Mai exact, valoarea ratelor de leasing reprezintă suma de bani pe care o plăteşte utilizatorul în afară de cele plătite cu titlu de avans şi valoare reziduală. întinderea valorii ratelor de leasing diferă, în principal, de natura leasingului, financiar sau operaţional, pentru că, precizam în cele de mai sus, rata de leasing diferă ca întindere tocmai din acest considerent. La aceasta se mai adaugă şi convenţia părţilor privind plata unui avans şi întinderea acestuia, a valorii reziduale, precum şi a finanţării acestora.
în ceea ce priveşte termenul de plată a ratelor de leasing, legea lasă la aprecierea părţilor acest aspect, rezumându-se la a preciza că neplata a două rate consecutive dă finanţatorului dreptul să ceară rezilierea contractului. în practică cea mai uzitată scadenţă este plata lunară a ratelor de leasing.
d. Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului
Până la apariţia Legii nr. 287/2006, O.G. nr. 51/1997 stipula că un contract de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an (art. 7). în varianta actuală, legiuitorul nu mai impune o perioadă minimă contractului de leasing, fiind lăsată la înţelegerea părţilor contractante. Deci, reglementările legale nu prevăd durata minimă a leasingului, ci obligă părţile să o stabilească şi să o insereze în contract.
e. Clauza privind obligaţia asigurării bunului
în temeiul contractului de leasing - financiar sau operaţional - obligaţia de asigura bunul cade în sarcina finanţatorului, iar costurile asigurării, în sarcina utilizatorului. Art. 5 din O.G. nr. 51/1997 dispune că, prin contractul de leasing financiar sau operaţional, obligaţia de a asigura bunul revine finanţatorului, care are libertatea în privinţa alegerii asigurătorului, dacă părţile nu au convenit altfel. Această clauză are o dublă semnificaţie; pe de o parte, obligă părţile contractante să asigure bunul asupra căruia poartă operaţiunea de leasing şi, pe de altă parte, protejează utilizatorul în caz de pieire totală sau parţială a bunului, ştiut fiind faptul că una din obligaţiile instituite de lege în sarcina utilizatorului este aceea de a suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite.
f. Valoarea totală a contractului de leasing
Reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală (art. 2). Prin urmare, în concepţia O.G. nr. 51/1997, avansul, când acesta se plăteşte, nu intră în conţinutul valorii totale a contractului de leasing.
2. Cuprinsul contractului de leasing
Potrivit legii, pe lângă menţiunile de mai sus, contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă următoarele:
a. Valoarea de intrare a bunului
Valoarea de intrare a bunuluire prezintă preţul la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator şi care mai poartă denumirea de cost de achiziţie.
b. Valoarea reziduală a bunului convenită de părţi
Valoarea reziduală a bunului reprezintă, potrivit art. 2, valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contact, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator şi este stabilită de părţile contractante. în forma iniţială a O.G. nr. 51/1997, valoarea reziduală a contractului de leasing nu putea fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului ce constituia obiectul operaţiunii de leasing. Legiuitorul a renunţat la pragul minim al valorii reziduale, lăsând la aprecierea părţilor stabilirea cuantumului acestuia.
c. Valoarea avansului
Avansul este o sumă fixă din valoarea totală a contractului de leasing pe care utilizatorul o plăteşte, de regulă, în momentul încheierii contractului. Suma ce se plăteşte cu titlu de avans nu este finanţată de locator, ci reprezintă contribuţia proprie a utilizatorului, fiind de multe ori folosită de către finanţator pentru achiziţionarea bunului. în practică, societăţile de leasing solicită utilizatorilor cu titlu de avans sume cuprinse între 10 şi 50% din preţul de achiziţie a bunului ce constituie obiect al leasingului. Valoarea avansului prezintă importanţă pentru că în funcţie de aceasta se stabileşte valoarea finanţată, cuantumul ratelor de leasing şi uneori durata contractului. De asemenea, sunt situatii când finanţatorul condiţionează predarea bunului de achitarea avansului de către utilizator.
d. Rata de leasing
Rata de leasing este preţul pe care utilizatorul îl plăteşte finanţatorului în schimbul folosinţei bunului luat în leasing. Rata de leasing se stabileşte prin negociere de părţile contractante, iar conţinutul acesteia diferă după cum leasingul este financiar sau operaţional.
