Leasing financiar şi leasing operaţional
| Comentarii |
|
leasing financiar şi leasing operaţional, după conţinutul ratelor se face distincţie între leasing financiar şi leasing operaţional. în forma actuală, O.G. nr. 51/1997 nu mai defineşte leasingul financiar şi nici leasingul operaţional decât în mod indirect, prin prisma ratei de leasing. Astfel, în concepţia art. 2, rata de leasing financiar reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de leasing care se stabileşte pe baza ratei convenite prin acordul părţilor, iar pentru leasingul operaţional legiuitorul foloseşte noţiunea de chirie şi arată că aceasta se stabileşte prin acordul părţilor.
Codul fiscal oferă însă definiţii ale celor două noţiuni; astfel, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 7, prin contract de leasing financiar se înţelege orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
,,a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c) utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada
de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului” iar potrivit art. 7 alin. 1 pct. 8. este contract de leasing operaţional orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, şi care nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute la pct. 7 lit. b-e; riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;”.
Potrivit art. 25 din Codul fiscal, în cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate.
