Obligaţiile alternative
| Comentarii |
|
obligaţiile alternative, Reglementare. Noţiune. Dreptul de a alege prestaţia. Efecte.
Reglementare. Noţiune.
Obligaţia alternativă este reglementată de art. 1461-1467 noul cod civil care compun secţiunea 1 („Obligaţiile alternative”) a Capitolului III („Obligaţiile alternative şi facultative”) a Titlului IV („Obligaţiile complexe”) din Cartea a V-a („Despre obligaţii”).
Din prevederile art. 1461 alin. (1) noul Cod Civil, rezultă că obligaţia alternativă este acea obligaţie complexă care are ca obiect două sau mai multe prestaţii, dintre care, la alegerea uneia din părţi, debitorul este ţinut să execute doar una singură, pentru a se libera de datorie. Mai mult, conform art. 1461 alin. (2) noul Cod Civil, obligaţia rămâne alternativă şi dacă, la momentul la care se naşte, una dintre prestaţii era imposibil de executat*. Este o modalitate a obligaţiilor care ţine de obiectul acestora. Ea se caracterizează prin pluralitatea de obiecte, în primul rând şi prin facultatea de alegere, în al doilea rând’. Astfel cum s-a subliniat în doctrină, obligaţia alternativă presupune mai multe obiecte in obligatione şi un singur obiect in solutione.
Din analiza definiţiei de mai sus rezultă că ambele (sau toate prestaţiile) sunt datorate de debitor: pluralitatea de obiecte există, numai că executarea uneia din prestaţii are ca efect stingerea obligaţiei în întregime. în schimb, debitorul nu poate să impună creditorului să primească, cu titlu de plată, o parte dintr-o prestaţie sau fracţiuni din fiecare prestaţie, pentru faptul că s-ar încălca regula indivizibilităţii plăţii (art. 1463 şi art. 1490 noul Cod Civil).
Dreptul de a alege prestaţia.
Opţiunea trebuie să presupună posibilitatea de alegerea între două obligaţii posibile - numai în acest caz avem de între două acţiuni injustiţie, nu reprezintă o obligaţie alternativă. Astfel, de exemplu, posibilitatea de alegere a cumpărătorului unui bun afectat de vicii ascunse între acţiunea redhibitorie şi acţiunea estimatorie nu presupune o obligaţie alternativă ci o simplă opţiune juridică.
De asemenea, confonn art. 1462 noul Cod Civil, dreptul de a alege prestaţia ce se execută aparţine debitorului, dacă acest drept nu a fost acordat creditorului printr-o clauză expresă din acordul de voinţă al părţilor. în ce-1 priveşte pe creditor, obligaţia alternativă îndeplineşte, printre altele, şi o funcţie de garanţie, pentru că acesta are posibilitatea să obţină plata chiar şi atunci când executarea uneia din prestaţii a devenit imposibilă datorită forţei majore, cazului fortuit, culpei debitorului sau scoaterii din circuitul civil. Dacă partea căreia îi aparţine alegerea prestaţiei nu îşi exprimă această opţiune în termenul convenit în acest scop, alegerea aparţine celeilalte părţi [art. 1462 alin. (2) C. civ]. în sfârşit, alegerea, fie că este făcută de către debitor sau de către creditor, cunoaşte anumite limite care sunt de fapt, specifice efectelor obligaţiei alternative.
în sfârşit, în doctrină, obligaţia alternativă se caracterizează prin existenţa unei opţiuni indivizibilă (în sensul că, cel chemat să aleagă prestaţia nu are dreptul să aleagă câte o parte din fiecare prestaţie ce stă la baza obligaţiei alternative), irevocabilă (în sensul că, odată executată una din prestaţiile alternative, opţiunea trebuie considerată irevocabilă) şi transmisibilă (în sensul că opţiunea neexercitată se transmite moştenitorilor celui care era în drept să o exercite)6.
Efecte.
Problema efectelor obligaţiei alternative este necesar să fie abordată în funcţie de faptul dacă dreptul de a alege prestaţia ce trebuie executată aparţine debitorului sau, dimpotrivă, creditorului.
A. Dacă posibilitatea alegerii prestaţiei ce se execută aparţine debitorului, obligaţia alternativă produce următoarele efecte:
a) dacă la scadenţa datoriei debitorul nu alege prestaţia ce urmează să o execute, creditorul are dreptul de a cere executarea silită a oricăreia dintre prestaţii [regulă dedusă din prevederile art. 1462 alin. (2) noul Cod Civil]. Cu alte cuvinte, debitorul decade din dreptul de alegere, drept care trece la creditor;
b) dacă obligaţia are ca obiect două prestaţii alternative iar una dintre ele este ilicită, imorală sau imposibilă, ea va fi considerată pură şi simplă, având un singur obiect (art. 1464 noul Cod Civil deşi se referă doar la situaţia imposibilităţii, trebuie extinsă la cea a iliceităţii şi imoralităţii);
c) potrivit art. 1464 noul Cod Civil, obligaţia alternativă devine simplă şi atunci când unul din cele două obiecte piere sau nu poate fi predat din orice altă cauză. Debitorul nu are posibilitatea de a plăti creditorului preţul lucrului respectiv, ci va fi obligat să execute cealaltă prestaţie; dacă ambele obiecte ale obligaţiei au pierit, unul fortuit, iar celălalt din culpa debitorului, creditorul are dreptul de a cere plata preţului acestuia din urmă; dacă ambele prestaţii au devenit imposibil de executat din culpa debitorului, acesta va fi ţinut să plătească echivalentul ultimei prestaţii devenite imposibil de executat [art. 1465 alin. (2) noul Cod Civil].
B. In ipoteza în care dreptul de alegere aparţine creditorului, în conformitate cu art. 1465 noul Cod Civil, obligaţia alternativă produce următoarele efecte:
a) dacă obligaţia are ca obiect două prestaţii de a da un lucru cert şi unul din lucruri a pierit fortuit, creditorul are dreptul să pretindă transmiterea lucrului care există;
b) dacă chiar creditorului îi este imputabilă imposibilitatea de executare, el poate să pretindă executarea celeilalte prestaţii (cu despăgubirea debitorului pentru eventualul prejudiciu cauzat) sau să îl ierte e datorie pe debitor;
c) dacă imposibilitatea de executare este imputabilă debitorului şi se referă la una din prestaţii, creditorul are dreptul de a alege între a pretinde lucrul existent sau preţul celui pierit;
d) dacă ambele prestaţii sunt imposibil de executat din culpa debitorului, creditorul poate cere plata preţului oricăruia din ele;
e) dacă amândouă prestaţiile devin imposibil de executat fără culpa debitorului şi înainte ca acesta să fi fost pus în întârziere (art. 1466 noul Cod Civil), obligaţia se stinge conform regulilor generale ale imposibilităţii fortuite de executare (art. 1557 şi 1527 C. civ.);
f) în cazul în care una sau ambele prestaţii sunt parţial imposibil de executat (sau unul sau ambele bunuri obiect al prestaţiei sunt numai deteriorate fortuit) se vor aplica dispoziţiile art. 1465 noul Cod Civil (cu trimitere la aceleaşi art. 1557 şi 1527 noul Cod Civil), în sensul că creditorul va avea dreptul la oricare din prestaţii în măsura în care acestea rămân executabile după intervenţia evenimentului fortuit.
Toate regulile de mai sus se aplică efectelor obligaţiei alternative şi în ipoteza în care are mai mult de două obiecte (art. 1467 noul Cod Civil).
