Organizațiile patronale
| Comentarii |
|
organizațiile patronale, s-a afirmat că „dreptul muncii este preocupat de patron și de patronat în trei ipostaze: angajator, parte în contractele colective, partener de dialog social. Termenii de patron și de angajator nu sunt sinonimi, având în vedere accepțiunea legală a celor doi termeni. Astfel, după cum vom vedea în cele ce urmează, patronul este cel care administrează și utilizează capitalul în scopul obținerii de venit, pe când noțiunea de angajator vizează și persoanele fizice și juridice care nu urmăresc obținerea de profit, cum ar fi asociațiile, fundațiile sau sindicatele. Având în vedere că patronii reprezintă deținătorii de capital, rolul lor în cadrul relațiilor de muncă este unul special. Organizațiile patronale care reprezintă drepturile și interesele patronilor sunt un veritabil partener de dialog social.
Cadrul legal
Textul constituțional de la art. 40. care consemnează dreptul de asociere ca drept fundamental al cetățenilor, este aplicabil și în ceea ce privește organizațiile patronale. Codul muncii reglementează regimul juridic al patronatelor în art. 227 și 228. definind organizațiile patronale ca fiind „organizații ale angajatorilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial” [art. 227 alin. (1)].
Aspectele privind constituirea, organizarea, funcționarea, precum și celelalte componente ale regimului juridic al organizațiilor patronale sunt reglementate de Legea nr. 62/2011. Legea nr. 62/2011 definește atât patronul, cât și organizația patronală. Conform art. 1 lit. v), prin patron se înțelege acea „persoană juridică înmatriculată, persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesiune în mod independent, care administrează și utilizează capital în scopul obținerii de profit în condiții de concurență și care angajează muncă salariată”.
Legea dialogului social, în art. 1 lit. f), definește organizația patronală ca fiind „organizația patronilor, autonomă, fără caracter politic, înființată în baza principiului liberei asocieri, ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării și promovării drepturilor și intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și de statutele proprii”. Din definițiile prezentate mai sus, rezultă că legiuitorul a reglementat în mod unitar organizațiile patronale, între accepțiunile celor două legi neexistând diferențe notabile.
Trăsăturile organizațiilor patronale
În doctrină, au fost evidențiate o serie de trăsături ale organizațiilor patronale care derivă din regimul juridic al acestora. Astfel, organizațiile patronale sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, independente de organizațiile sindicale sau de orice autoritate administrativă sau politică, având ca scop promovarea drepturilor și intereselor membrilor lor.
Constituirea, organizarea și funcționarea organizațiilor patronale
Pentru organizațiile patronale, la fel ca în cazul organizațiilor sindicale de altfel, statutul reprezintă principalul document în care sunt consemnate aspectele privind constituirea, organizarea, funcționarea și dizolvarea organizațiilor patronale. Pentru dobândirea personalității juridice, organizațiile patronale trebuie să parcurgă o procedură necontencioasă în fața instanței, în aceleași condiții și cu respectarea termenelor de judecată la fel ca în cazul organizațiilor sindicale.
Organizația patronală dobândește personalitate juridică de la momentul înscrierii în registrul special ținut de fiecare instanță. Fiecare modificare ulterioară a statutului sau orice modificare adusă organelor de conducere ale organizației patronale vor fi aduse la cunoștința instanței care a operat înscrierea organizației respective. Mai mult, conform art. 59 alin. (8) din Legea nr. 62/2011, organizațiile patronale au obligația de a transmite Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de înființare, statutul, actul constitutiv, tabelul de adeziuni, datele de contact ale membrilor organelor executive de conducere și hotărârea judecătorească definitivă.
Organizațiile patronale se pot constitui în federații, confederații și în uniuni teritoriale. Patrimoniul organizației patronale este constituit din bunuri mobile și imobile, dobândite cu titlu oneros sau gratuit, conform legii. Patrimoniul organizațiilor patronale nu poate fi folosit decât în mod compatibil cu scopul organizației. Conform art. 68 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, „sursele veniturilor organizațiilor patronale pot fi: taxe de înscriere, cotizații, donații, sponsorizări și alte venituri, potrivit statutelor și legilor în vigoare”. Pentru controlul activităților financiare va fi instituită și o comisie de cenzori. În cazul dizolvării organizației patronale, patrimoniul se împarte conform prevederilor din statut și cu respectarea dispozițiilor dreptului comun. În termen de 15 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al organizației patronale sau lichidatorii vor solicita instanței competente consemnarea dizolvării organizației. După trecerea celor 15 zile, această solicitare va putea fi înaintată de orice persoană interesată.
Atribuțiile organizațiilor patronale
Legea nr. 62/2011 prevede că organizațiile patronale pot desfășura orice categorii de atribuții solicitate de membrii lor în condițiile legii. Sintetizând prerogativele organizațiilor patronale, Legea nr. 62/2011, în art. 62 alin. (1), prevede următoarele categorii de competențe:
,,a) reprezintă, promovează, susțin și apără interesele economice, juridice și sociale ale membrilor lor;
b) promovează concurența loială, în condițiile legii;
c) desemnează, în condițiile legii, reprezentanți la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative și acorduri, în relațiile cu autoritățile publice și cu sindicatele, precum și în structurile bipartite și tripartite de dialog social;
d) elaborează și promovează coduri de conduită în afaceri;
e) promovează principiile responsabilității sociale;
f) asigură pentru membrii lor informarea, facilitarea de relații între aceștia, precum și cu alte organizații, promovarea progresului managerial, servicii de consultanță și asistență de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării și formării profesionale, precum și al sănătății și securității în muncă;
g) la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista și reprezenta în fața instanțelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități, prin apărători proprii sau aleși;
h) elaborează și implementează politici de ocupare și plasare a forței de muncă;
i) elaborează strategii și politici de dezvoltare economico-soci-ală la nivel sectorial și național, în condițiile legii;
j) înființează și administrează, în condițiile legii, în interesul membrilor lor, unități sociale, de cultură, învățământ și cercetare în domeniul propriu de interes, societăți comerciale, de asigurări, precum și bancă proprie".
Reprezentativitatea organizațiilor patronale
În ceea ce privește organizațiile patronale, Legea nr. 62/2011, stabilește la art. 72, următoarele condiții cerute pentru dobândirea reprezentativității organizațiilor patronale pentru fiecare nivel de negociere:
„A. la nivel national:
a) au statut legal de confederație patronală;
b) au independență organizatorică și patrimonială;
c) au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 7% din angajații din economia națională, cu excepția angajaților din sectorul bugetar;
d) au structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu din județele României, inclusiv în municipiul București;
B. la nivel de sector de activitate:
a) au statut legal de federație patronală;
b) au independență organizatorică și patrimonială;
c) au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 10% din efectivul angajaților sectorului de activitate, cu excepția angajaților din sectorul bugetar;
C. la nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul".
Dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate pentru organizațiile patronale
Legea nr. 62/2011 stabilește, la art. 73, modul în care organizațiile patronale dovedesc îndeplinirea condițiilor pentru repre-zentativitatea lor, pentru fiecare palier de negociere. Așadar, reprezentativitatea la nivel național, conform art. 73 din Legea nr. 62/2011, se adeverește prin următoarele:
,,a) copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de confederație și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor executive de conducere;
b) situație cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederației patronale, cuprinzând lista federațiilor patronale afiliate, cu specificarea unităților membre ale acestora, precum și a numărului total de angajați al fiecăreia, certificat de inspectoratele teritoriale de muncă;
c) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a unei copii a dosarului de reprezentativitate”.
Pentru dovedirea îndeplinirii reprezentativității de către organizațiile patronale la nivelul de sector de activitate, același art. 73 din Legea nr. 62/2011 stabilește următoarele condiții:
,,a) copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de federație de către organizația patronală și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor executive de conducere;
b) situație cumulativă semnată de reprezentantul legal al federației patronale, cuprinzând lista unităților membre și numărul total de angajați ai acestora, certificat de inspectoratele teritoriale de muncă, precum și copii ale documentelor de aderare a membrilor la federație;
c) sectorul de activitate și numărul de angajați din cadrul acestuia;
d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate".
Pentru nivelul de unitate, angajatorul are reprezentativitatea de a negocia colectiv ex lege.
Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate este certificată de instanță, competența revenind Tribunalului Municipiului București, care se pronunță în acest sens prin hotărâre, la solicitarea organizațiilor patronale, care depun la instanță documentația amintită mai sus. Hotărârea emisă de Tribunalul Municipiului București se motivează, se comunică în termen de 15 zile de la pronunțare și poate fi atacată numai cu apel. Anterior depunerii dosarului la Tribunalul Municipiului București, organizațiile patronale de tip federativ și confederativ au obligația de a depune la Ministerul Muncii, Familiei. Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice o copie scrisă și o copie în format electronic a dosarului respectiv. Ministerul înregistrează copia scrisă, iar copia în format electronic o va afișa pe site-ul oficial al instituției, împreună cu orice altă informație pusă la dispoziție de federația sau confederația patronală respectivă.
Aspectele menționate în legătură cu durata reprezentativității organizațiilor sindicale își găsesc aplicabilitatea și în cazul organizațiilor patronale.
