Prescripţia executării pedepsei
| Comentarii |
|
prescripţia executării pedepsei, 1. Noţiunea şi efectul prescripţiei extinctive 2. Termenele de prescripţie extinctivă 3. Cursul prescripţiei extinctive
1. Noţiunea şi efectul prescripţiei extinctive
Noţiunea prescripţiei extinctive.
a) Definiţie. Prescripţia executării pedepsei constă în stingerea dreptului statului de a pretinde şi impune, prin constrângere,
executarea pedepsei aplicate şi a obligaţiei condamnatului de a executa pedeapsa ce i-a fost aplicată’.
b) Terminologie. Sub acest aspect, expresia „prescripţia executării pedepsei” este folosită, ca şi sintagma „prescripţia răspunderii penale”, în două accepţiuni, respectiv atât în sensul de cauză legată de înlăturare a executării pedepsei, cât şi în sensul de instituţie juridică, purtând aceeaşi denumire şi care grupează totalitatea normelor care reglementează stingerea prin prescripţie a dreptului statului de a pune în executare pedeapsa penală din cauza neexecutării ei în termenul prevăzut de lege.
c) Fundament. Raţiunea prescripţiei executării pedepsei cu cea a prescripţiei răspunderii penale. Trecerea unui anumit interval de timp de la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, fără ca pedeapsa aplicată să fie executată, face ca eficienţa acesteia să se diminueze până la dispariţie, căci atât prevenţiunea generală, cât şi prevenţiunea specială nu-şi mai ating scopul în lipsa unei executări prompte şi complete a pedepsei'.
d) Natura juridică. Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. Ea stinge forţa executorie a hotărârii definitive de condamnare, prin trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, fară ca ea să fie executată.
Efectul prescripţiei executării pedepsei.
Conform art. 125 C. pen., prescripţia are ca efect înlăturarea executării pedepsei principale aplicate prin hotărârea de condamnare, cu excepţia pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii. Nu interesează felul pedepsei (detenţiunea pe viaţă, închisoare, amendă), nici durata acesteia, după cum nu interesează dacă infractorul a fost condamnat şi la executarea unei pedepse complementare.
Prescripţia înlătură şi stinge pedeapsa, nu însă şi condamnarea, care rămâne şi constituie antecedent penal al condamnatului. Prescripţia se limitează, aşadar, la pedeapsa principală şi, bineînţeles, la cea accesorie (art. 71 C. pen.), pedepsele complementare - în fapt, interzicerea executării unor drepturi, nu şi degradarea militară, care operează prin efectul hotărârii de condamnare rămase definitive -urmând să fie executate numai după prescripţia pedepsei principale (art. 66 C. pen.). Prin urmare, prescripţia pedepsei principale nu atrage şi prescripţia pedepselor complementare, care sunt imprescriptibile.
Legea prevede, de asemenea, că „măsurile de siguranţă nu se prescriu” (art. 126 alin. 5 C. pen.), deoarece acestea, nefiind pedepse, au un alt temei, respectiv o anumită stare de pericol, care nu dispare prin simpla trecere a timpului, ci numai prin realizarea măsurii de siguranţă dispuse. Aşadar, câtă vreme starea de pericol se menţine, persistă şi necesitatea măsurii de siguranţă.
2. Termenele de prescripţie extinctivă
Termenele de prescripţie prevăzute de Codul penal
a) Enumerare. Conform art. 126 alin. 1 şi 6 C. pen., termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amendă;
d) 1 an, în cazul executării sancţiunilor cu caracter administrativ prevăzut în art. 18' şi în art. 91 C. pen.
De asemenea, potrivit art. 130 C. pen. (reintrodus prin L. nr. 140/1996) executarea pedepsei închisorii, atunci când aceasta înlocuieşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se prescrie în 20 de ani.
569. Comutarea termenului de prescripţie pentru minori. Ca şi la termenele de prescripţie a răspunderii penale, termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori (129 C. pen.).
3. Cursul prescripţiei extinctive
Începutul prescripţiei.
Codul penal prevede în mod expres momentul de la care încep să curgă termenele de prescripţie a executării pedepsei (art. 126 alin. 3 şi 4).
Astfel, termenele de prescripţie a executării pedepsei se socotesc de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (art. 126 alin. 3, teza I), deoarece de la această dată pedeapsa devine executorie'. în cazul în care hotărârea definitivă de condamnare a fost casată ca urmare a admiterii recursului în anulare, stabilindu-se o altă pedeapsă, termenul de prescripţie se socoteşte de la această din urmă dată, deoarece a intervenit o nouă hotărâre de condamnare, cu o nouă pedeapsă, iar pedeapsa iniţială din hotărârea anterioară nu mai există.
în ce priveşte termenul de prescripţie a executării sancţiunilor cu caracter administrativ, acesta se socoteşte fie de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, fie de la data când poate fii pusă în executare, potrivit legii, ordonanţa prin care s-a aplicat sancţiunea (art. 126 alin. 3, teza II).
în fine, în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau, după caz, a executării pedepsei la locul de muncă, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă (art. 126 alin. 4).
Suspendarea prescripţiei
a) Cauzele de suspendare. Cursul prescripţiei este oprit, iar, dacă a început să curgă, se suspendă în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală (art. 128 alin. 2 C. pen.), şi anume:
a) pe timpul suspendării executării pedepsei şi până la soluţionarea căilor extraordinare de atac, formulate contra hotărârii de condamnare (art. 390, în materia contestaţiei în anulare);
b) pe durata amânării sau întreruperii executării pedepsei (art. 453 şi 455).
b) Efectele suspendării. în toate cazurile de suspendare a prescripţiei executării pedepsei, curgerea termenului de prescripţie este oprită sau, după caz, suspendată până la soluţionarea cauzei sau până când condamnatul este în măsură să înceapă sau să continue executarea pedepsei, prescripţia urmând să-şi reia cursul în ziua în care a încetat cauza de suspendare (art. 128 alin. 3 C. pen.).
Întreruperea prescripţiei
a) Cauzele de întrerupere. Potrivit dispoziţiilor art. 127 C. pen., cursul prescripţiei executării pedepsei se întrerupe:
a) prin începerea executării pedepsei', în acest caz, nu este însă suficientă simpla punere în executare a hotărârii de condamnare prin emiterea mandatului de executare, ci începerea executării efective a pedepsei, adică depunerea condamnatului în penitenciar sau prezentarea lui la locul de muncă, în cazul executării pedepsei la locul de muncă, ori plata unei rate a amenzii, în cazul eşalonării executării acestei amenzi; de asemenea, şi cererea de extrădare în vederea executării unei pedepse definitive întrerupe cursul prescripţiei executării pedepsei respective (v. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională în materie penală care prevede că depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior);
b) prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni', în acest caz, întrucât condamnatul dovedeşte perseverenţă în activitatea infracţională, săvârşirea unei noi infracţiuni, oricare ar fi aceasta, anihilează efectele prescripţiei, deoarece dispar temeiurile care justifică acţiunea acesteia;
c) prin sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei (ex., condamnatul evadează de la locul de deţinere, dispare de la domiciliu după eliberarea condiţionată, nu plăteşte amenda, ascunzând bunurile urmăribile etc.).
Aceste cauze, ca şi cele de întrerupere a prescripţiei aplicării pedepsei, au caracter legal şi limitativ, în sensul că ele nu pot fi extinse prin analogie'.
b) Efectele întreruperii. în toate cazurile de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei, timpul scurs până la apariţia cauzei de întrerupere nu se mai ia în calcul, urmând să înceapă după încetarea cauzei de întrerupere un nou termen de prescripţie. Spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, în cadrul căreia legea prevede o prescripţie specială, care operează independent de numărul sau durata întreruperilor, în cazul prescripţiei executării pedepsei, o astfel de prescripţie nu există, astfel încât,
pentru a produce efecte, termenul de prescripţie a executării pedepsei trebuie să curgă neîntrerupt şi integral.
Calculul prescripţiei.
Termenele de prescripţie a executării pedepsei se calculează după aceleaşi reguli aplicabile şi termenelor de prescripţie a răspunderii penale (art. 154 C. pen.). Aşadar, ziua de la care prescripţia începe să curgă (dies a quo) intră în calcul, pe când ziua în care urmează să se împlinească (dies ad quem) nu intră în calcul, termenul de prescripţie socotindu-se împlinit la sfârşitul zilei precedente.
Niste indivizi din bloc au fost condamnati la 6 ani, sentinta fiind apelata, apelul respins si ramanand definitiva. Dupa sentinta definitiva, tot il vad pe individ pe strada, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Credeam ca daca e definitiva condamnarea, nu mai ai o vacanta dupa. Ce spune legea, cand vor fi incarcerati?
Dupa cat timp se prescrie pedeapsa .am fost prins anglia si nu mau extradat eram dat european .
Acum sa intrerupt prescriptia executari pedepsei va multumesc