Suspendarea prescripției extinctive în noul Cod Civil
| Comentarii |
|
suspendarea prescripției extinctive în Noul Cod Civil, 1. Cauzele de suspendare A. Reglementare şl caracterizare generală b. Analiza cauzelor generale de suspendare 2. Efectele suspendării prescripţiei
1. Cauzele de suspendare
A. REGLEMENTARE Şl CARACTERIZARE GENERALĂ
Sedes materiae. a) Precizări prealabile. Noul cod civil reglementează, la art. 2.532, cauzele generale de suspendare a prescripţiei, stabilind condiţiile de aplicare a acestora, precum şi suspendarea prescripţiei în materie succesorală, la art. 2.533. Alte cazuri speciale sunt prevăzute la art. 695 alin. 3, teza a doua, şi art. 1.395.
b) Cauzele generale. în ce priveşte cauzele generale de suspendare a prescripţiei, potrivit art. 2.532 NCC:
„(1) Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:
1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie.
7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii, dacă legea nu a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;
9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
10. în alte cazuri prevăzute de lege”.
De asemenea, în materie succesorală, conform art. 2.533 NCC:
„( 1) Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.
(2) Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.
(3) Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.”
626. Caractere juridice. în general, în afara cazurilor prevăzute de art. 2.532 pct. 5 şi 6, cauzele generale de suspendare se regăsesc, chiar dacă unele într-o formă parţial diferită, şi în art. 13-14 din Decretul nr. 167/1958 [supra, nr. 217 lit. a)], motiv pentru care consideraţiile acolo făcute rămân valabile şi după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.
Din simpla enumerare a cauzelor care atrag suspendarea cursului prescripţiei dreptului la acţiune rezultă că şi pe viitor aceste cauze prezintă următoarele caractere sau trăsături juridice principale, şi anume:
i) sunt cauze de suspendare legale, iar nu convenţionale (cf. art. 2.515 privind posibilitatea „modificării", deci nu suprimării, a cauzelor legale de suspendare, prin convenţii ori clauze exprese);
ii) sunt limitative, adică de strictă interpretare şi aplicare, nesusceptibile, aşadar, de aplicare prin analogie;
iii) produc efecte de drept (i.e. ope legis, iar nu ope indicii şi nici ope exceptionis).
De reţinut că toate aceste cauze produc efectul suspensiv numai dacă intervin după ce prescripţia a început să curgă (dacă ele intervin înainte ca prescripţia să fi început să curgă, efectul produs va fi de amânare, de întârziere a începutului prescripţiei; cf. art. 2.532: „Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă ...” - s.n.).
B. ANALIZA CAUZELOR GENERALE DE SUSPENDARE
Prescripţia este suspendată în raporturile dintre soţi. Această primă cauză de suspendare (art. 2.532 pct. 1) se întinde pe toată durata căsătoriei, cât timp soţii nu sunt separaţi în fapt, fiind justificată de considerente morale, respectiv de menajarea relaţiilor conjugale normale, care nu trebuie tulburate de existenţa unor reclamaţii reciproce.
Între ocrotitor şi ocrotit prescripţia este suspendată cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate. Această cauză de suspendare, prevăzută de art. 2.532 pct. 2, se aplică raporturilor dintre părinte, tutore sau curator, pe de o parte, şi minor, cel pus sub interdicţie judecătorească ori ocrotit prin curatelă, pe de altă parte, a cărei persoană şi ale cărei bunuri au nevoie de ocrotire sau de administrare, după caz. Aşa cum dispune textul citat, suspendarea operează cât timp durează ocrotirea şi până la darea şi aprobarea socotelilor, operaţiune juridică pe care o realizează instanţa de tutelă (art. 162).
Între administrator şi administrat prescripţia este suspendată cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate. Asemănătoare cu cauza precedentă, această cauză de suspendare (art. 2.532 pct. 3) se aplică oricăror raporturi de administrare a bunurilor altuia, altele decât cele prevăzute de art. 2.532 pct. 2 şi indiferent de izvorul acestora (legea, hotărârea judecătorească, contractul), şi durează până când administratorul - persoană fizică sau persoană juridică - este descărcat de gestiune, adică până când socotelile sunt date şi aprobate.
Prescripţia este suspendată cât timp incapabilul sau cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are reprezentant sau ocrotitor legal, după caz. Din formularea pct. 4 al art. 2.532 rezultă că această cauză de suspendare priveşte, în principal, pe: minorul sub 14 ani, interzisul judecătoresc şi minorul între 14-18 ani. Suspendarea prescripţiei operează pe durata lipsei reprezentantului legal ori ocrotitorului legal, după caz.
Ascunderea existenţei creanţei sau a exigibilităţii acesteia. Această cauză de suspendare este nouă, nefiind prevăzută de Decretul nr. 167/1958. Din textul art. 2.532 rezultă că prescripţia este suspendată şi atunci când debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia. Textul citat face aplicaţia principiului fraus omnia cornimpit în materie de prescripţie. Suspendarea prescripţiei operează cât timp debitorul ascunde (ori sustrage), în mod deliberat, înscrisul constatator al creanţei sau, după caz, exigibilitatea acesteia (de ex., faptul existenţei sau modificării termenului legal de plată ori renunţarea la beneficiul termenului de către autorul creditorului actual).
Purtarea de negocieri în scopul soluţionării amiabile a litigiului. Şi această cauză de suspendare este nouă, fiind impusă de necesităţile practicii, în special comerciale’. într-adevăr, iniţierea şi purtarea de negocieri în scopul rezolvării, pe cale amiabilă, a litigiul îndreptăţeşte partea interesată să nu facă acte de întrerupere a prescripţiei crezând în posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului. în acest caz, suspendarea prescripţiei operează, zice art. 2.532 pct. 6, pe întreaga durată a negocierilor purtate, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. Prin urmare, dacă negocierile au fost purtate mai înainte ori au fost întrerupte cu cel puţin 6 luni înainte de împlinirea prescripţiei, aceasta nu este socotită suspendată. Legiuitorul a vrut ca părţile să poarte negocieri cu bună-credinţă şi, în caz de eşec, partea interesată să aibă un timp suficient de lung pentru a acţiona în justiţie, astfel încât suspendarea repetată a prescripţiei în cazul unor negocieri succesive ori purtarea acestora cu mult timp înainte de expirarea termenului nu justifică suspendarea prescripţiei, din moment ce astfel de negocieri se dovedesc neserioase, iar exercitarea dreptului la acţiune nu este, în fapt, periclitat ori compromis.
Concilierea sau reclamaţia prealabilă.
Din redactarea art. 2.532 pct. 7 rezultă că prescripţia este, de asemenea, suspendată ori de câte ori legea prevede obligativitatea sau posibilitatea parcurgerii unei proceduri prealabile în scopul rezolvării amiabile a litigiului'. Această cauză de suspendare - similară cu cea prevăzută de art. 13 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 - operează cât timp cel care a recurs la această procedură nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii, dacă legea nu a stabilit un alt termen.
Important de reţinut este că nu interesează dacă procedura prealabilă este obligatorie sau facultativă, ci numai faptul că partea interesată a recurs la ea.
în sfârşit, trebuie subliniat că textul priveşte doar procedurile prealabile reglementate de lege, iar nu şi cele instituite de părţi, pe cale convenţională. în acest din urmă caz, suspendarea prescripţiei poate opera numai dacă s-a prevăzut aceasta în mod expres (cf. art. 2.515 privind „modificarea”, în speţă, completarea cauzelor legale de modificare a cursului prescripţiei dreptului la acţiune, în temeiul voinţei părţilor).
Participarea la forţele armate ale României, care sunt pe picior de război.
Această cauză, prevăzută şi de art. 13 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, priveşte situaţia părţilor, creditori sau debitori, care au fost mobilizate ori participante la război. Din redactarea art. 2.532 pct. 8 rezultă că, într-o asemenea situaţie, titularul dreptului la acţiune şi/sau titularul obligaţiei corelative trebuie să facă parte din forţele armate, iar acestea să fie în stare de mobilizare sau de război (deci, nicidecum în stare de pace). Nu interesează însă dacă aceştia sunt personal militar ori civil, însă în acest ultim caz se cere ca persoanele civile să se găsească în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului. în toate cazurile, suspendarea prescripţiei operează cât timp forţele armate ale ţării se află în stare de mobilizare sau de război.
De reţinut că textul se aplică, pentru identitate de raţiune, şi atunci când creditorul sau debitorul este într-o misiune de pace cu caracter internaţional, sub egida ONU sau NATO ori în numele României, după caz".
Forţa majoră. Prescripţia este suspendată şi în cazul în care cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare. Art. 2.532 pct. 9 NCC, ca şi art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 nu defineşte forţa majoră, însă, spre deosebire de vechiul Cod civil, forţa majoră este definită de art. 1.351 alin. 3 NCC ca fiind „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil”’.
De reţinut că, pentru suspendarea prescripţiei, forţa majoră trebuie să privească doar pe „cel împotriva căruia prescripţia curge” (adică pe titularul dreptului la acţiune), iar nicidecum (şi) pe cel în favoarea căruia ea curge, iar în cazul în care nu are caracter permanent (definitiv), ci doar temporar, ea trebuie să survină în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. în consecinţă, dacă forţa majoră a survenit înaintea celor şase luni dinainte de expirarea termenului de prescripţie şi nu are caracter definitiv nu suspendă cursul prescripţiei dreptului la acţiune (spre deosebire de sistemul D. nr. 167/1958 care nu distinge între efectul permanent ori temporar al forţei majore).
2. Efectele suspendării prescripţiei
636. Efectul general. Ca şi în sistemul Decretului nr. 167/1958 (art. 15 alin. 1), art. 2.534 alin. 1 NCC prevede că:
„De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul,
socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare”.
Cât priveşte beneficiul suspendării prescripţiei (i.e. întinderea suspendării), aceasta poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel (art. 2.535).
Totuşi, suspendarea poate fi invocată în favoarea ori în contra altuia în cazul creditorilor sau codebitorilor solidari sau ai unei obligaţii indivizibile (art. 1.433 alin. 1, art. 1441 alin. 1 şi art. 1.449 alin. 1), precum şi faţă de debitorul principal ori faţă de fiedeiusor (art. 2.535).
637. Efectul special. Potrivit art. 2.534 alin. 2 NCC (text similar cu art. 15 alin. 2 dinD. nr. 167/1958):
„Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de şase luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de şase luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării”.
Aşadar, şi în sistemul Noului Cod civil, efectul prevăzut de art. 2.534 alin. 2 constă, în esenţă, tot în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie extinctivă, în aşa fel încât, în toate cazurile, între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului de prescripţie să fie 6 luni, dacă termenul de prescripţie aplicabil în speţă este de cel puţin 6 luni, ori de 1 lună, dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mic de 6 luni, după caz.
Din acest motiv prevederile art. 2.534 alin. 2 sunt de aplicaţie limitată, iar prorogarea termenului de prescripţie este variabilă, în funcţie timpul necesar pentru întregirea celor şase luni ori a unei luni, calculate de la data încetării cauzei de suspendare.
