Prescripţia extinctivă în materie succesorală
| Comentarii |
|
prescripţia extinctivă în materie succesorală, dreptul de opţiune succesorală trebuie exercitat în termenul stabilit de art. 1103 Noul Cod Civil, însă acesta nu este un termen de prescripţie, ci de decădere, deoarece, pe de o parte, stinge însuşi dreptul respectiv, iar, pe de altă parte, dacă ar fi calificat ca termen de prescripţie, atunci ar deveni inutilă dispoziţia înscrisă în alin. (3) al art. 1103 noul Cod Civil; în plus, exercitarea dreptului de opţiune succesorală nu presupune introducerea unei acţiuni în justiţie.
Însă, actul de opţiune succesorală, ca orice act juridic, este supus nulităţii, iar dacă ar fi vorba de o nulitate relativă, dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării la moştenire se prescrie în termen de 6 luni, calculat, în caz de violenţă, de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă (art. 1024 noul Cod Civil).
De asemenea, pentru ipoteza în care succesibilul a renunţat la moştenire în frauda creditorilor săi, aceştia pot cere instanţei revocarea renunţării în ceea ce îi priveşte, în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunţarea [art. 1122 alin. (1) C.civ].
Acţiunea prin care se solicită partajul succesoral este imprescriptibilă extinctiv [art. 1143 alin. (1) C. civ.].
De reţinut că acţiunea de partaj este imprescriptibilă extinctiv nu numai în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor mobile şi imobile care alcătuiesc masa succesorală, ci, astfel cum rezultă din art. 638 alin. (2) şi (3) noul Cod Civil, şi a fructelor naturale şi industriale ale bunurile respective, în măsura în care aceste fructe mai există în materialitatea lor. Dacă însă fructele nu mai există în materialitatea lor, cererea de aducere la masa de împărţit a echivalentului valoric al acestora are caracter patrimonial şi personal, fiind prescriptibilă în termen de trei ani de la data culegerii fructelor respective. De asemenea, cererea de împărţire a fructelor civile încasate de unul dintre comoştenitori este supusă prescripţiei extinctive.
Acţiunea prin care se solicită constatarea masei succesorale, a calităţii de moştenitor sau a cotelor succesorale este, ca orice acţiune în constatare, imprescriptibilă extinctiv.
Nu este supusă prescripţiei extinctive nici petiţia de ereditate (art. 1130 noul Cod Civil), adică acea acţiune în justiţie prin care reclamantul solicită instanţei recunoaşterea calităţii sale de moştenitor universal ori cu titlu universal, precum şi obligarea pârâtului, care se pretinde de asemenea moştenitor universal sau cu titlu universal, la restituirea bunurilor succesorale pe care le deţine, drepturile pretinse de cele două părţi fiind inconciliabile.
Dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen de un an de la data la care moştenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau, după caz, de la data la care sarcina trebuia executată (art. 1070 noul Cod Civil).
Cât priveşte dispoziţia testamentară prin care moştenitorii legali au fost dezmoşteniţi, aceasta este supusă cauzelor de nulitate prevăzute de lege, iar sub aspectul prescriptibilităţii, trebuie distins după cum nulitatea este relativă sau absolută. Acţiunea în anulare este supusă prescripţiei extinctive, care începe să curgă de la data la care cei dezmoşteniţi au luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară prin care au fost înlăturaţi de la moştenire, dar nu mai devreme de data deschiderii moştenirii [art. 1076 alin. (2) noul Cod Civil], iar întrucât textul nu stabileşte şi durata termenului, înseamnă că se aplică dreptul comun, deci termenul este cel stabilit de art. 2517 noul Cod Civil, anume de 3 ani. în schimb, acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă extinctiv, în aplicarea dreptului comun.
Reducţiunea liberalităţilor excesive este sau nu supusă prescripţiei extinctive, în funcţie de invocarea reducţiunii pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie. Acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive este acea acţiune prin care moştenitorii rezervatari (sau, după caz, moştenitorii acestora ori cei care le înfăţişează drepturile, adică cei care au dobândit de la moştenitorii rezervatari drepturi succesorale prin acte între vii, precum şi creditorii moştenitorilor rezervatari) solicită reducerea legatelor şi donaţiilor care încalcă rezerva succesorală, astfel încât aceste liberalităţi să se încadreze în cotitatea disponibilă ordinară.
Remarcăm opţiunea legiuitorului de a permite invocarea reducţiunii pe cale de excepţie fără a distinge în raport de obiectul litigiului, deci nu numai în cazul partajului succesoral (ipoteză ce presupune că unul dintre copărtaşi este beneficiarul liberalităţii), ci şi în cazul în care beneficiarul liberalităţii îl cheamă în judecată pe moştenitorul legal rezervatar care deţine bunul sau bunurile ce formează obiectul liberalităţii, solicitând predarea acestora. Cel puţin în această din urmă situaţie, pârâtul supune judecăţii o pretenţie proprie faţă de reclamantul care solicită executarea donaţiei sau a legatului, pentru care ar fi trebuit să formuleze cerere reconvenţională, însă, datorită existenţei art. 1094 alin. (2) şi art. 1095 alin. (3) noul Cod Civil, urmează să admitem că simpla apărare este suficientă.
Astfel, dreptul la acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor, iar în cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa acestora şi caracterul lor excesiv [art. 1095 alin. (1) şi (2) noul Cod Civil]. Excepţia de reductiune este, însă, imprescriptibilă extinctiv [art. 1095 alin. (3) noul Cod Civil].
Referitor la prescriptibilitatea acţiunii prin care se cere predarea (executarea) legatului cu titlu particular, soluţia trebuie dată în funcţie de obiectul legatului cu titlu particular. Astfel, dacă legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanţă sau bunuri de gen, acţiunea are caracter patrimonial şi personal, fiind, deci, supusă regulilor de drept comun referitoare la prescripţia extinctivă; dacă însă obiectul legatului îl constituie dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun individual determinat, atunci este vorba de o acţiune reală, astfel încât, sub aspectul prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii acesteia, urmează a se aplica regulile care guvernează acţiunea în revendicare sau, după caz, acţiunea confesorie.
Acţiunea în declararea nulităţii legatului se prescrie în termen de 3 ani dacă se invocă o cauză de nulitate relativă a acestui act juridic, însă este imprescriptibilă extinctiv atunci când se invocă o cauză de nulitate absolută.
Acţiunea privind lichidarea cheltuielilor de înmormântare este supusă prescripţiei extinctive, deoarece are ca obiect valorificarea unui drept de creanţă, fiind, deci, vorba de o acţiune cu caracter patrimonial şi personal. I. .C.C.J., Secţiile Unite, dec. nr. 6/2009, publicată în M. Of. nr. 321 din 14 mai 2009, conform căreia „cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie atât în situaţiile în care sunt formulate in cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată”.
Aceeaşi este soluţia în cazul lichidării oricăror datorii ale moştenirii (acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, existau în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii) şi sarcini ale moştenirii (acele obligaţii patrimoniale care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc în persoana moştenitorilor la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului ori a moştenitorilor, precum cheltuielile pentru administrarea şi lichidarea moştenirii, plata legatelor cu titlu particular etc.), deci acţiunea exercitată de către moştenitorul care a plătit peste partea sa împotriva celorlalţi moştenitori este supusă prescripţiei extinctive în termenul general de prescripţie aplicabil drepturilor de creanţă, iar aceasta indiferent că cererea se valorifică pe cale separată sau în cadrul procesului de partaj succesoral. Însă, aşa cum s-a decis în jurisprudenţă, dacă este cazul, posesia exercitată asupra bunurilor succesorale aflate în indiviziune de către moştenitorul care a plătit peste partea sa are semnificaţia unei recunoaşteri din partea celorlalţi moştenitori, fiind, deci, vorba de o întrerupere a prescripţiei ori de o amânare a începutului cursului acesteia; într-o asemenea ipoteză, prescripţia acţiunii în restituire va începe să curgă de la data pierderii posesiei bunurilor succesorale ori de la data împărţelii voluntare sau de la data formulării unei cereri de partaj de către unul din ceilalţi moştenitori.
Art. 2502 alin. (2) pct. 4) noul cod civil declară imprescriptibilă extinctiv acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege.
Pentru alte ipoteze în care se invocă nulitatea certificatului de moştenitor, problema prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii se rezolvă ţinând cont de împrejurarea că o asemenea acţiune nu este o acţiune de sine stătătoare, ci o acţiune grefată pe acţiunile care sancţionează direct drepturile moştenitorilor sau, după caz, ale terţilor, aşa încât urmează a fi supusă regulilor, în materie de prescripţie extinctivă, aplicabile acestor acţiuni, fiind, deci, necesar să se stabilească dacă dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu supus prescripţiei extinctive.
