Principiile efectelor actului juridic civil
| Comentarii |
|
principiile efectelor actului juridic, acele reguli de drept civil care arată modul în care se produc aceste efecte, respectiv cum, în ce condiţii şi faţă de cine se produc aceste efecte.
în literatura de specialitate nu există un punct de vedere unitar în privinţa numărului principiilor care guvernează efectele actului juridic civil.
într-o primă concepţie, sunt reţinute trei principii ale efectelor actului juridic civil: principiul forţei obligatorii, principiul irevocabilităţii şi principiul relativităţii.
într-o a doua concepţie, se apreciază că irevocabilitatea nu reprezintă un principiu distinct, ci doar un aspect al principiului forţei obligatorii.
Principiile efectelor actului juridic civil sunt consacrate legislativ şi sunt aplicabile atât contractelor, cât şi, pe temeiul art. 1325 C.civ., actelor juridice unilaterale.
Astfel, potrivit art. 1270 alin. (1) C.civ., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, fiind astfel consacrat principiul forţei obligatorii a contractelor.
Irevocabilitatea actului juridic civil este prevăzută în mod expres (ca un aspect al forţei obligatorii), pentru contracte, de către art. 1270 alin. (2) C.civ., potrivit căruia „contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege”, (în sensul că, din interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii legale, rezultă că nu s-ar putea revoca sau modifica un contract numai prin voinţa uneia dintre părţi), iar pentru actele juridice unilaterale consacrarea rezultă implicit, dar neîndoielnic, prin aceea că legea menţionează expres situaţiile în care actul juridic unilateral este revocabil, ceea ce înseamnă că în celelalte cazuri actul juridic unilateral este irevocabil; de altfel, pentru unele acte juridice unilaterale, irevocabilitatea este consacrată în mod expres, de exemplu art. 1191 C.civ. pentru oferta cu termen.
Principiul relativităţii efectelor contractelor este consacrat de art. 1280 C.civ., conform căruia „contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel” [acest principiu rezultă şi din interpretarea per a contrario a art. 1270 alin. (1) C.civ.].
