Sarcina ca modalitate a actului juridic civil
| Comentarii |
|
sarcina, este o modalitate specifică liberalităţilor şi constă într-o obligaţie de a da, a face sau a nu face, impusă gratificatului de către dispunător.
Clasificare
în funcţie de persoana beneficiarului, există trei feluri de sarcină:
- sarcina în favoarea dispunătorului (de exemplu, într-un contract de donaţie, donatorul îi impune donatarului obligaţia de a-i plăti o datorie a sa faţă de un terţ);
- sarcina în favoarea gratificatului (de exemplu, într-un contract de donaţie, donatorul impune donatarului să folosească suma de bani donată în scopul efectuării unei lucrări de specialitate);
- sarcina în favoarea unei terţe persoane (spre exemplu, se lasă prin testament o casă unei persoane, cu îndatorirea legatarului de a plăti o rentă viageră soţiei supravieţuitoare a testatorului).
Această clasificare prezintă interes datorită regimului juridic diferit al celor trei feluri de sarcină. Astfel:
- numai printr-o donaţie se poate institui o sarcină în favoarea dispunătorului (donatorului) ce urmează a fi prestată în timpul vieţii acestuia, gratificatul neputând fi obligat prin testament să execute o îndatorire a testatorului în timpul vieţii acestuia, deoarece, pe de o parte, efectele testamentului se produc numai după moartea testatorului, iar, pe de altă parte, în caz contrar, ar fi vorba practic de un pact asupra unei succesiuni viitoare, expres prohibit de art. 956 C.civ. (este însă valabilă clauza testamentară prin care se instituie o sarcină în interesul testatorului, dacă sarcina urmează a fi executată de către legatar după deschiderea succesiunii, spre exemplu, sarcina constă în suportarea, de către legatar, a cheltuielilor ocazionate de înmormântarea testatorului);
- sarcina poate influenţa natura actului juridic, în sensul că, atunci când constă într-o obligaţie care egalează sau întrece valoarea emolu-mentului „donaţiei”, actul juridic nu mai este cu titlu gratuit, ci devine un act juridic cu titlu oneros, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o astfel de calificare juridică;
- donatorul va răspunde pentru viciile ascunse asemenea vânzătorului în limita valorii sarcinilor (art. 1019 alin. (3) C.civ.);
- sarcina în favoarea unui terţ este o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul, iar nu a simulaţiei prin interpunere de persoane, ceea ce înseamnă, printre altele, că terţul beneficiar va avea dreptul de a cere executarea obligaţiei, iar nu şi posibilitatea de a solicita revocarea actului pentru neîndeplinirea sarcinii, deoarece nu este parte în contractul încheiat între stipulant şi promitent [art. 1027 alin. (2) C.civ. şi art. 1284 alin. (2) C.civ.].
într-o altă clasificare, se deosebeşte uneori între sarcina posibilă şi sarcina imposibilă.
Alteori se distinge între sarcina licită şi morală, pe de o parte, iar, pe de altă parte, sarcina ilicită sau imorală.
Efecte
Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic în caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia.
Neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune, în principiu, revocarea actului juridic cu titlu gratuit prin care a fost instituită.
Totuşi, datorită caracterului pro parte sinalagmatic conferit de sarcină contractului de donaţie, neexecutarea sarcinii dă dreptul dispunătorului (ori succesorilor săi în drepturi) de a opta între a cere revocarea actului juridic sau a pretinde obligarea la executarea în natură a sarcinii [art. 1027 alin. (1) C.civ.]. Acţiunea în revocarea unei donaţii pentru neexecutarea sarcinii este transmisibilă prin deces, moştenitorii având şi posibilitatea de a exercita direct o asemenea acţiune, iar nu numai de a continua acţiunea introdusă de autorul lor - Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 733/1972, în Repertoriu 1969-1975, p. 116, nr. 139 [soluţia urmează a fi preluată şi pentru noua reglementare, ea rezultând din art. 1027 alin. (1) C.civ.]. De asemenea, acţiunea în executarea sarcinii sau în revocarea actului juridic poate fi intentată nu numai de către dispunător sau de către moştenitorii acestuia, ci şi de creditorii chirografari, pe calea acţiunii oblice. A se vedea şi Fr. Deak, op. cit., p. 172-173.
Comparaţie între condiţie şi sarcină
Principalele deosebiri sunt următoarele:
- pe când condiţia poate afecta atât un act juridic cu titlu gratuit, cât şi un act juridic cu titlu oneros, sarcina este admisibilă numai în cazul liberalităţilor;
- condiţia afectează existenţa efectelor actului juridic, în vreme ce sarcina afectează numai eficacitatea actului juridic;
- în cazul condiţiei rezolutorii, chiar dacă ar fi potestativă din partea gratificatului, nu se creează nicio obligaţie pentru acesta, care are deci posibilitatea de a acţiona cum doreşte, fără riscul de a-şi vedea angajată răspunderea; în schimb, sarcina obligă pe gratificat, putându-se exercita acţiunea în executarea sarcinii;
- în timp ce condiţia operează de drept [în caz de litigiu, instanţa judecătorească numai constată efectele produse de realizarea sau nerea-lizarea condiţiei - art. 1404 alin. (4) C.civ.], revocarea pentru neexecu-tarea sarcinii trebuie cerută instanţei judecătoreşti (art. 1027 C.civ. şi art. 1069 C.civ.). Se admite că părţile pot stipula în contractul de donaţie, în mod valabil, un pact comisoriu expres, prevăzând revocarea de drept în cazul neexecutării sarcinii.
- acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donaţiei pentru neexecutarea acesteia este supusă prescripţiei extinctive în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată [art. 1027 alin. (3) C.civ.], iar acţiunea în revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii se prescrie în termen de un an de la data la care sarcina trebuia executată (art. 1070 C.civ.), în timp ce acţiunea în constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei este imprescriptibilă extinctiv [art. 1404 alin. (4) C.civ.].
Ca asemănare, se poate reţine că atât revocarea pentru neexecutarea sarcinii, cât şi desfiinţarea actului juridic pentru îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiei produc, în principiu, efecte retroactive, iar excepţiile de la retroactivitate sunt, de regulă, aceleaşi.
