Publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă
| Comentarii |
|
publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, cadrul legal îl reprezintă Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă.
Scopul declarat al legii este protecţia consumatorilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă (art. 1 din lege).
Dispoziţiile Legii nr. 158/2008 se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei (art. 2 din lege).
Publicitatea înşelătoare este publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza
caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent (art. 3 lit. b din lege).
Publicitatea înşelătoare este interzisa (art. 4 din lege).
Potrivit art. 5 din lege, determinarea publicităţii înşelătoare se face în funcţie de:
- caracteristicile bunurilor sau serviciilor (de exemplu: disponibilitatea, natura, modul de execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor etc.);
- preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile;
- natura, atribuţiile şi drepturile profesionistului1 care îşi face publicitate (de exemplu: identitatea şi bunurile sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia).
Publicitatea comparativă
Publicitate comparativă este publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta (art. 3 lit. c din lege).
Potrivit art. 6 din lege, publicitatea comparativă este considerată legală dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- nu este înşelătoare;
- compară bunuri ce răspund aceloraşi nevoi ori scopuri;
- compară caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale bunurilor (care pot include şi preţul);
- nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive;
-în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz, la produse cu aceeaşi denumire;
- nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, denumiri comerciale sau a unor semne distinctive;
- nu prezintă bunuri ca imitaţii ori reproduceri ale bunurilor purtând o marcă ori o denumire comercială protejată;
- nu creează confuzie între comercianţi, între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive etc.
Pentru combaterea şi stoparea publicităţii înşelătoare şi a respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, persoanele fizice şi juridice, asociaţiile şi organizaţiile care au un interes legitim pot sâ sesizeze Ministerul Economiei şi Finanţelor sau Consiliul Naţional al Audiovizualului (art. 7 alin. 1 din lege).
Sesizarea adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor poate fi îndreptată:
- împotriva unuia sau a mai multor comercianţi din acelaşi sector economic;
- împotriva responsabilului de cod2, în cazul în care respectivul cod încurajează nerespectarea dispoziţiilor legale în materie (art. 8 din lege).
în acelaşi context, la sesizarea persoanelor fizice şi juridice, a asociaţiilor şi a organizaţiilor care au interes legitim sau din oficiu, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţii săi, va solicita profesionistului care îşi face publicitate sâ furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmaţiilor, a indicaţiilor ori a prezentărilor din anunţul publicitar (art. 9 alin. 1 din lege)3.
Profesionistul care îşi face publicitate este obligat să pună la dispoziţia reprezentanţilor Ministerului Economiei şi Finanţelor, la termenele şi în forma stabilite de acesta, toate documentele, datele şi informaţiile care să probeze exactitatea afirmaţiilor conţinute în anunţul publicitar (art. 9 alin. 3 din lege).
în cazul publicităţii comparative, profesionistul este obligat să prezinte, cu celeritate, reprezentanţilor Ministerului Economiei şi Finanţelor dovezile, documentele, datele şi informaţiile arătate mai sus.
Atunci când dovezile solicitate nu sunt prezentate de profesionist sau sunt prezentate după expirarea termenului stabilit ori dacă sunt considerate incomplete sau insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar vor fi considerate inexacte (art. 9 alin. 5 din lege).
Potrivit art. 11 alin. 1 din lege, atunci când constată încălcarea unor dispoziţii de interesul public, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate dispune şi următoarele masuri complementare:
- încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale;
- interzicerea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative care contravine legii (în cazul în care nu a fost încă adusă la cunoştinţă publicului, însă acest lucru este iminent)1.
Potrivit art. 12 alin. 1 din lege, în vederea eliminării efectelor de durată ale publicităţii înşelătoare sau ale publicităţii comparative ilegale, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţi împuterniciţi, poate solicita profesionistului:
- publicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau a hotărârii judecătoreşti, integral ori în extras;
- publicarea unei declaraţii rectificative care să cuprindă datele de identificare a comerciantului contravenient, contravenţia săvârşită, data la care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse.
Publicarea celor de mai sus se face, în toate cazurile, de către şi pe cheltuiala profesionistului contravenient, atât prin intermediul unui ziar de largă circulaţie, cât şi prin intermediul mijlocului de comunicare folosit pentru difuzarea anunţului publicitar interzis, în termen de 5 zile de la data comunicării (art. 12 alin. 2 din lege).
în cazul în care se constată că faptele reclamate nu constituie publicitate înşelătoare sau, după caz, publicitate comparativă ilegală, Ministerul Economiei şi Finanţelor emite decizie motivată de respingere a sesizării. Decizia Ministerului Economiei şi Finanţelor de respingere a sesizării poate fi atacată în contencios administrativ (art. 16 alin. 2 din lege).
încălcarea dispoziţiilor de mai sus atrag răspunderea profesionistului beneficiar al anunţului publicitar.
Dreptul de a sesiza faptele de mai sus se prescrie în termen de 3 luni. Termenul începe să curgă de la data la care persoanele, asociaţiile sau organizaţiile care au un interes legitim, potrivit prevederilor prezentei legi, au luat cunoştinţă de anunţul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data apariţiei acestuia (art. 18 din lege).
De precizat că dispoziţiile Legii nr. 158/2008 nu exclud controlul voluntar al publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de auto-reglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor fizice şi juridice, al asociaţiilor sau al organizaţiilor interesate de a se adresa direct acestor organizaţii (art. 19 din lege).
