Dobânda anuală efectivă
| Comentarii |
|
dobânda anuală efectivă, dobânda anuală efectivă este egală, pe o perioada de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor, trageri, rambursări şi costuri, prezente sau viitoare, convenite de creditor şi de consumator (art. 72 din ordonanţă).
Potrivit art. 73 alin. 1 din ordonanţă, calculul dobânzii anuale depinde de costul total al creditului.
Costul total al creditului cuprinde:
-costurile administrării unui cont: operaţiunile de plată şi tragerile;
- costurile de utilizare a unui mijloc de plată;
-alte costuri privind operaţiunile de plată.
Nu sunt incluse în costul total al creditului:
- costurile arătate mai sus, atunci când deschiderea contului este opţională, iar costurile contului au fost indicate clar şi separat în contractul de credit;
- costurile suportate de către consumator pentru nerespectarea oricăruia dintre angajamentele sale;
- alte costuri, în afara preţului de achiziţie pe care, pentru achiziţii de bunuri şi servicii, consumatorul este obligat să îl plătească, indiferent dacă tranzacţia este efectuată în numerar sau pe credit.
Calculul dobânzii anuale efective se bazează pe ipoteza potrivit căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pentru perioada convenită, iar creditorul şi consumatorul îşi vor îndeplini obligaţiile în condiţiile şi în termenele convenite în contractul de credit (art. 74 din ordonanţă).
în cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variaţii ale ratei dobânzii aferente creditului, dobânda anuală efectivă se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii aferente creditului şi celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul iniţial şi se aplică până la încetarea contractului de credit (art. 75 din ordonanţă).
Principalul act normativ în materie este Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare.
Potrivit ort. 2 lit. c din lege, credit ipotecar pentru investiţii imobiliare este creditul acordat în scopul efectuării de investiţii imobiliare cu destinaţie locativă (sau cu altă destinaţie) ori în scopul rambursârii unui credit ipotecar anterior care este garantat, cel puţin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul investiţiei imobiliare pentru finanţarea căreia se acordă creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobilului obiect al investiţiei imobiliare pentru finanţarea căreia a fost anterior acordat un credit.
Prin imobil', în accepţiunea legii, se înţelege construcţia sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac obiectul unei investiţii imobiliare (art. 2 lit. e din lege).
Investiţiile imobiliare au ca obiect dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin acte juridice cu titlu oneros, amenajarea unui imobil, viabilizarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea acestuia etc. (art. 2 lit. g din lege).
Potrivit art. 1 alin. 2 din lege, creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare poate fi acordat exclusiv de către instituţiile autorizate. Prin instituţii autorizate se înţeleg băncile universale şi băncile de credit ipotecar, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, societăţile de credit ipotecar şi orice alte entităţi reglementate prin legi speciale.
