Reprezentanții salariaților
| Comentarii |
|
reprezentanții salariaților,
Reglementarea actuală a Codului muncii
Art. 221. (1) La angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi la care nu sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariaţilor pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop.
Art. 222. (1) Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au capacitate deplină de exerciţiu.
Art. 223. Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale: (...) e) să negocieze contractul colectiv de muncă, în condiţiile legii.
Art. 225. Numărul de ore în cadrul programului normal de lucru pentru reprezentanţii salariaţilor destinat în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea unităţii.
Art. 226. Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi.
Desemnarea reprezentanţilor salariaţilor
(art. 221; art. 222 C. muncii, republicat)
Condiţii de eligibilitate:
Rolul reprezentanţilor salariaţilor la nivelul unei unităţi este deosebit de important, prin prisma atribuţiilor speciale stabilite în sarcina acestora potrivit dispoziţiilor legislaţiei muncii. Datorită acestor considerente, Codul muncii a prevăzut o serie de reguli speciale de eligibilitate în privinţa reprezentanţilor salariaţilor. Având în vedere modificările de fond aduse acestor reguli prin intermediul Legii nr. 40/2011, le vom supune unei analize detaliate:
a) Desemnarea reprezentanţilor salariaţilor se face în unităţile ce au încadraţi mai mult de 20 de salariaţi, dacă la nivelul acestora nu sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative.
Trebuie precizat că este vorba despre o dispoziţie legală cu caracter imperativ, care se aplică obligatoriu în cazul îndeplinirii cumulative a condiţiilor legate de numărul minim de angajaţi în cadrul unei unităţi, respectiv lipsa unei organizaţii sindicale reprezentative. în mod facultativ, pot fi desemnaţi reprezentanţi ai salariaţilor şi în cadrul unităţilor cu mai puţin de 20 de salariaţi, însă numai în lipsa unei organizaţii sindicale reprezentative la acest nivel.
Legea nr. 40/2011 a adus o precizare terminologică importantă din punct de vedere al raporturilor colective de muncă. Dacă iniţial, art. 224 alin. (1) C. muncii impunea desemnarea reprezentanţilor salariaţilor în cadrul unităţilor ce nu aveau membri de sindicat, în prezent, art. 221 alin. (1) C. muncii, republicat, impune desemnarea reprezentanţilor salariaţilor în cadrul unităţilor la nivelul cărora nu sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative. Precizarea este deosebit de importantă, deoarece Legea nr. 62/2011 stabileşte că negocierea contractului colectiv de muncă se poate face de către reprezentanţii salariaţilor numai în unităţile în care fie nu există sindicate reprezentative, fie există sindicate neafiliate la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea.
Obligaţia desemnării reprezentanţilor salariaţilor este strâns legată de rolul acestora în ce priveşte negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Atât Codul muncii1, cât şi Legea nr. 62/2011 -Legea dialogului social ’ impun obligativitatea negocierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în cazul angajatorilor cu cel puţin 21 de salariaţi, iar în lipsa unui sindicat afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă, negocierea se desfăşoară între patron şi reprezentanţii salariaţilor.
Reprezentanţii salariaţilor pot să promoveze şi să apere interesele salariaţilor din unitate, inclusiv să negocieze contractul colectiv de muncă, numai în condiţiile în care sunt mandataţi special în acest scop. Este vorba despre un mandat special acordat de salariaţi, cu precizarea expresă a atribuţiilor la care sunt îndrituiţi reprezentanţii acestora. Specializarea mandatului nu obligă la o descriere în detaliu a operaţiunilor juridice delegate, fiind suficientă indicarea naturii şi obiectului fiecărei atribuţii încredinţate.
b) Pot fi aleşi în calitate de reprezentanţi ai salariaţilor doar salariaţii ce au capacitate deplină de exerciţiu.
în reglementarea iniţială a Codului muncii, puteau fi desemnaţi, în calitate de reprezentanţi ai salariaţilor, doar salariaţii în vârstă de cel puţin 21 de ani, cu vechime neîntreruptă în muncă de cel puţin un an la angajatorul respectiv. Prevederea legală nu avea caracter discriminatoriu, fiind justificată de necesarul de experienţă de viaţă şi profesională impus pentru reprezentarea intereselor salariaţilor în relaţiile de muncă. De altfel, stabilirea unor condiţii speciale în privinţa vârstei minime pentru exercitarea anumitor funcţii ori atribuţii nu are caracter izolat, fiind impusă printr-o serie de acte normative cu caracter special.
Legea nr. 40/2011 a eliminat condiţiile anterioare de eligibilitate în privinţa reprezentanţilor salariaţilor, impunând doar existenţa capacităţii depline de exerciţiu a acestora. Pe cale de consecinţă, doar salariaţii în vârstă de cel puţin 18 ani pot fi desemnaţi în calitate de reprezentanţi ai salariaţilor. În mod excepţional, ţinând cont de faptul că femeia minoră de 16 ani dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu în urma căsătoriei, aceasta devine eligibilă pentru exercitarea atribuţiilor de reprezentant al salariaţilor.
Condiţia privitoare la existenţa capacităţii depline de exerciţiu nu este impusă doar în cazul desemnării reprezentanţilor salariaţilor. Legea nr. 62/2011 stabileşte că pot fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o anumită funcţie.
Dimpotrivă, calitatea de membru în cadrul unei organizaţii sindicale poate fi obţinută şi de salariaţii minori, în vârstă de cel puţin 16 ani. Această reglementare este corelată cu prevederile Codului muncii referitoare la capacitatea deplină privind încheierea contractului individual de muncă.
Nu au calitatea de reprezentanţi ai salariaţilor în sensul Codului muncii persoanele desemnate de lucrători ca să îi reprezinte în problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. d) din Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă. Nimic nu se opune însă exercitării în cumul a acestor atribuţii de către reprezentanţii salariaţilor desemnaţi potrivit Codului muncii.
38.2. Timpul alocat de reprezentanţii salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului
(art. 225 C. muncii, republicat)
Reglementarea iniţială a Codului muncii era deosebit de generală şi generoasă în acelaşi timp, stabilind că timpul alocat reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului era de 20 de ore în fiecare lună, considerat timp efectiv lucrat şi remunerat în consecinţă. Această prevedere nu ţinea cont de dimensiunile angajatorului şi nici de complexitatea efectivă a atribuţiilor exercitate de reprezentanţii salariaţilor. Două zile lucrătoare şi jumătate în fiecare lună, reprezentanţii salariaţilor puteau lipsi justificat de la locul de muncă, invocând diverse motive legate de îndeplinirea mandatului.
Legea nr. 40/2011 elimină facilităţile acordate reprezentanţilor salariaţilor în legătură cu timpul necesar pentru îndeplinirea mandatului, stabilind că numărul de ore în cadrul programului normal de lucru pentru reprezentanţii salariaţilor, destinat în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit, se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea unităţii.
CONCLUZIE: în actualul context normativ, angajatorul are doar obligaţia de a supune unei negocieri colective ori, după caz, individuale durata de timp din cadrul programului de lucru în care reprezentanţii salariaţilor îşi pot îndeplini atribuţiile cu care au fost învestiţi de către salariaţi. Tot pe cale de negociere, părţile sunt libere să stabilească dacă acest interval de timp urmează sau nu să fie remunerat de către angajator. Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor a rămas limitată prin lege la cel mult 2 ani.
Situaţia membrilor aleşi în organele executive de conducere ale sindicatului, care lucrează nemijlocit în unitate, este reglementată cu mai multă severitate în cadrul Legii nr. 62/201 1 . Aceştia au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu un număr de zile destinate activităţii sindicale, în condiţiile negociate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Spre deosebire de situaţia reprezentanţilor salariaţilor, Legea nr. 62/2011 stabileşte că angajatorul nu are obligaţia de a suporta drepturile salariale ale liderilor de sindicat pe durata intervalului de timp destinat îndeplinirii activităţilor sindicale.
38.3. Atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor (art. 223 C. muncii, republicat)
Negocierea contractului colectiv de muncă: Atribuţiilor principale ale reprezentanţilor salariaţilor le-a fost adăugată încă o atribuţie specifică prin Legea nr. 40/2011. Este vorba despre negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate '. Această completare a Codului muncii are caracter formal, deoarece negocierea contractului colectiv ele muncă la nivel de unitate de către reprezentanţii salariaţilor a fost reglementată în trecut şi continuă să fie reglementată şi în momentul de faţă ’ prin intermediul unor legi speciale.
Alte atribuţii ale reprezentanţilor salariaţilor: Reprezentanţii salariaţilor trebuie să urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, contractul colectiv de muncă aplicabil, contractele individuale de muncă şi regulamentul intern. în lipsa organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate, reprezentanţii salariaţilor au următoarele competenţe speciale
• trebuie consultaţi de angajator în cazul reducerii programului (timpului) de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, în condiţiile art. 52 alin. (3) C. muncii, republicat;
• trebuie consultaţi şi informaţi de angajatorul care intenţionează să efectueze concedieri colective, în condiţiile art. 69-73 C. muncii, republicat;
• trebuie consultaţi de angajator cu ocazia elaborării normelor de muncă, în condiţiile art. 132 C. muncii, republicat;
• trebuie consultaţi de angajator la elaborarea planului anual de formare profesională, anexă la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în condiţiile art. 195 C. muncii, republicat;
• avizează cererile salariaţilor de scoatere din activitate în vederea participării la programe de pregătire profesională, în condiţiile art. 199 alin. (1) C. muncii, republicat;
• participă la elaborarea regulamentului intern, avizul lor având caracter consultativ, potrivit dispoziţiilor art. 241 C. muncii, republicat;
• trebuie să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă. în vederea îndeplinirii acestor atribuţii, confidenţialitatea salariilor nu le poate fi opusă de angajator, conform art. 163 alin. (2) C. muncii, republicat;
• trebuie să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la neres-pectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil. Spre deosebire de organizaţiile sindicale, reprezentanţii salariaţilor nu beneficiază de calitate procesuală activă şi astfel nu pot formula acţiuni în justiţie în cazul nerespectării de către angajator a prevederilor legale ori convenţionale din sfera dreptului muncii. Legea interzice reprezentanţilor salariaţilor să desfăşoare activităţi recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor;
• trebuie să organizeze semestrial în unitate informări privind drepturile salariatelor gravide, lăuze ori care alăptează, în condiţiile O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă;
• trebuie să sprijine rezolvarea la locul de muncă a sesizărilor formulate de salariaţii care se consideră discriminaţi pe baza criteriului de sex, în condiţiile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată.
38.4. Protecţia legală asigurată reprezentanţilor salariaţilor
(art. 226 C. muncii, republicat)
Necesitatea acordării unei protecţii speciale în cazul reprezentanţilor salariaţilor a fost enunţată prin dispoziţiile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg în 1996 şi ratificată de România prin Legea nr. 74/1999. Pornind de la reglementarea de principiu a Cartei, formatul iniţial al Codului muncii interzicea concedierea acestor reprezentanţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională, respectiv pentru motive legate de îndeplinirea mandatului primit de la salariaţi. Măsurile legale de protecţie a reprezentanţilor salariaţilor erau aplicabile numai pe durata exercitării mandatului, spre deosebire de situaţia liderilor sindicali, care beneficiau de o protecţie extinsă timp de 2 ani de la încetarea mandatului.
Legea nr. 40/2011 nu a reuşit să înlăture pe deplin protecţia specială la concediere acordată liderilor sindicali, însă a redus considerabil protecţia acordată reprezentanţilor salariaţilor. Astfel, în condiţiile art. 226 C. muncii, republicat, pe toată durata exercitării mandatului,
reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului primit de la salariaţi.
CONCLUZIE: Pe durata mandatului, reprezentanţii salariaţilor pot fi concediaţi în baza tuturor temeiurilor prevăzute de Codul muncii, inclusiv pe motivul desfiinţării postului ori pe motivul necorespunderii profesionale. Concedierea poate fi anulată de instanţa de judecată ca fiind nelegală, numai în situaţia în care se dovedeşte că motivele reale ce au determinat concedierea au avut o legătură nemijlocită cu îndeplinirea mandatului acordat de salariaţi.
Măsuri speciale de protecţie a reprezentanţilor salariaţilor sunt reglementate în Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere, precum şi în Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a salariaţilor.
Jurisprudenţă privind reprezentanţii salariaţilor
1. Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, la angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi dacă nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop. Reglementarea Codului muncii se completează cu dispoziţiile art. 1532 şi art. 1535 C. civ., ce stabilesc că mandatul se realizează printr-un contract sau printr-un înscris denumit împuternicire, în care sunt menţionate cu exactitate actele pe care are dreptul să le încheie mandatarul în numele mandantului (limitele mandatului). Totodată, art. 1537 C. civ. stabileşte că mandatarul nu poate face nimic afară din limitele mandatului său.
în condiţiile în care mandatul transmis de salariaţi reprezentantei acestora a fost acordat strict pentru negocierea contractului colectiv de muncă şi semnarea acestuia, nu şi pentru încheierea şi semnarea ulterioară a unui act adiţional la contract, astfel încât mandatul reprezentantei salariaţilor a încetat odată cu semnarea şi înregistrarea contractului colectiv de muncă la organul competent, se constată nulitatea absolută a actului adiţional la contractul colectiv de muncă, pe motivul lipsei calităţii de reprezentant a reprezentantei salariaţilor (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 2609/R/2010, în Litigii de muncă sem. 12010, p. 337-344).
