Ruperea logodnei
| Comentarii |
|
ruperea logodnei (art. 267-270 C.civ.), logodna, ca act juridic reprezentând acordul de voinţe între un bărbat şi o femeie prin care aceştia îşi promit reciproc faptul că se vor căsători, îşi îndeplineşte, de regulă, scopul şi finalitatea, adică cei doi promitenţi încheie ulterior o căsătorie.
Se întâmplă însă, uneori, ca după încheierea logodnei să nu se mai încheie şi căsătoria, iar logodna să se rupă. Ruperea logodnei poate să fie determinată de neînţelegerile ivite între cei doi logodnici din cauza firii lor diferite, a preocupărilor diferite şi a modului diferit de apreciere a valorilor şi principiilor socio-umane sau a amestecului părinţilor sau rudelor acestora în relaţiile dintre ei, precum şi din diverse alte motive.
În acelaşi timp însă, este posibil ca ruperea logodnei să aibă loc în mod abuziv de către una dintre părţi sau ca una dintre părţi să o determine în mod culpabil pe cealaltă să rupă logodna atunci când încheierea logodnei a avut loc din anumite interese ale uneia dintre părţi, care nu a avut intenţia de încheiere a unei căsătorii cu cealaltă parte. Motivele pot fi multiple, spre exemplu, dorinţa uneia dintre părţi de a întreţine relaţii cu cealaltă parte sau de a o compromite în societate ori în familie, determinarea celeilalte părţi de a întrerupe cursul sarcinii sau exploatarea sentimentală a părţii mai vulnerabile pentru a profita de poziţia sa socială, profesională şi materială etc. în astfel de situaţii, partea care nu a avut intenţia de a se căsători, ci a urmărit alte scopuri, după împlinirea acestora, decide în mod abuziv să rupă logodna, fără ca cealaltă parte să aibă vreo vină.
Determinarea în mod culpabil de către o parte ca cealaltă parte să rupă logodna constituie un mijloc prin care o anumită persoană, pentru a nu fi acuzată că a rupt logodna în mod abuziv, foloseşte anumite metode nelegitime şi care îi sunt imputabile, pentru ca cealaltă parte să cedeze şi, forţată de comportamentul, atitudinea sau faptele logodnicului său, să ia ea această hotărâre de rupere a logodnei. Spre exemplu: comportamentul agresiv şi/sau insultător; logodna multiplă, în care o persoană este logodită cu mai multe persoane; stabilirea unuia dintre logodnici într-o altă ţară şi întreruperea relaţiilor cu celălalt logodnic; începerea unei relaţii de concubinaj a unuia dintre cei doi logodnici cu o altă persoană.
Precizăm faptul că, dacă în cazul ruperii abuzive a logodnei [art. 269 alin. (1) C.civ.) nu se cere nicio altă probă decât aceea a faptului că logodna a fost ruptă fără vreun motiv de către unul dintre logodnici, adică în mod intempestiv şi abuziv, în cazul determinării celeilalte părţi de a rupe logodna în mod culpabil se cere proba faptelor materiale care au fost de natură a o determina pe cealaltă parte să rupă logodna.
Cu ocazia încheierii logodnei, de regulă, atât părţile, cât şi - uneori -părinţii acestora fac unele cheltuieli pentru sărbătorirea acestui eveniment şi, totodată, pe parcursul logodnei se pot face şi alte cheltuieli în vederea încheierii căsătoriei, cum ar fi cumpărarea rochiei de mireasă sau a costumului de mire, plata avansului pentru rezervarea localului sau pentru formaţia muzicală, achiziţionarea de bilete pentru petrecerea vacanţei etc. în aceeaşi ordine de idei, cu prilejul celebrării logodnei, atât părţile, cât şi invitaţii la acest eveniment antrenează anumite cheltuieli constând în darurile reciproce pe care părţile şi le fac sau pe care le fac invitaţii, rudele, prietenii sau alte persoane, uneia sau ambelor părţi sărbătorite care încheie logodna.
Este adevărat că încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei [art. 266 alin. (4) C.civ.] şi că logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns pe nicio cale să încheie căsătoria [art. 267 alin. (1) C.civ.], precum şi că orice clauză penală care s-a stipulat pentru ruperea logodnei este considerată ca fiind nescrisă [art. 267 alin. (2) C.civ.]. Problema juridică care trebuie soluţionată este aceea a sorţii darurilor primite de logodnici cu ocazia încheierii logodnei şi a răspunderii părţii pentru ruperea intempestivă a logodnei sau pentru determinarea culpabilă a celeilalte părţi de a rupe logodna şi pentru pagubele cauzate celeilalte părţi sau aparţinătorilor acesteia pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei celor doi logodnici.
Problema restituirii darurilor şi a reparării pagubelor cauzate prin antrenarea cheltuielilor făcute în vederea încheierii căsătoriei se soluţionează în mod diferit, în funcţie de părţile între care intervine raportul juridic:
a) în cazul ruperii logodnei dintre părţi fără constatarea atitudinii abuzive a uneia dintre acestea sau a determinării culpabile a celeilalte părţi să rupă logodna, se pune doar problema restituirii darurilor pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau pe durata acesteia, situaţie în care, conform art. 268 C.civ.:
- pe de o parte, logodnicii ar putea fi obligaţi la restituirea reciprocă a darurilor pe care şi le-au făcut;
- iar, pe de altă parte, aceştia ar putea fi obligaţi la restituirea acestor daruri către invitaţii la eveniment, părinţi, rude, prieteni şi alte persoane care au făcut daruri logodnicilor, conform art. 268 C.civ.
în ambele situaţii, darurile se restituie în natură sau, dacă nu mai este posibil în natură, în măsura îmbogăţirii. Nu sunt supuse restituirii darurile obişnuite.
b) în cazul ruperii abuzive a logodnei de către una dintre părţi şi/sau a determinării în mod culpabil a celeilalte părţi să rupă logodna, pe lângă restituirea darurilor făcute în considerarea logodnei sau pe durata acesteia în vederea căsătoriei, partea respectivă poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice prejudicii cauzate, conform art. 269 C.civ. în acest caz, parte civilă pentru repararea prejudiciilor cauzate prin antrenarea acestor cheltuieli, respectiv reclamant în cererea de chemare în judecată poate fi nu numai logodnicul nevinovat/ino-cent, ci şi părinţii acestuia, precum şi orice alte persoane care au contractat aceste cheltuieli.
