Structura obligaţiei
| Comentarii |
|
structura obligaţiei, dacă ne referim la fiinţa obligaţiei civile se poate constata că asupra ei există două concepţii: una monistă şi alta dualistă. în concepţia monistă, obligaţia constă într-un singur raport juridic între creditor şi debitor. Potrivit concepţiei dualiste existentă în dreptul german, cu un oarecare ecou şi în doctrina franceză, se susţine că obligaţia este alcătuită în realitate din două raporturi juridice: Schuld sau debitam şi Haftung sau obligation. Schuld sau debitum este raportul juridic în temeiul căruia debitorul este ţinut să execute prestaţia datorată, iar creditorul este îndrituit s-o primească; acest raport juridic este susceptibil exclusiv de executare voluntară, neputându-se recurge la executare silită. Haftung sau obligation este cel de al doilea raport juridic în care creditorul are posibilitatea să-l constrângă pe debitor, recurgând la chemarea în judecată şi la executare silită, dacă debitorul nu execută voluntar prestaţia datorată.
În dreptul nostru civil este împărtăşită concepţia monistă, obligaţia fiind un singur raport juridic, care însă prezintă o anumită structură internă. Majoritatea autorilor apreciază că raportul de obligaţii cuprinde în structura sa patru elemente componente: subiectele, conţinutul, obiectul şi sancţiunea.
