conţinutul raportului de obligaţii, prin conţinutul raportului juridic de obligaţii înţelegem drepturile de creanţă şi îndatoririle care aparţin subiectelor acestuia. De regulă, este alcătuit din dreptul creditorului de a pretinde şi îndatorarea juridică a debitorului de a executa prestaţia datorată.
Din punctul de vedere al conţinutului, raportul de obligaţii poate fi simplu, în care o parte are numai drepturi, iar cealaltă numai obligaţii (contractul de donaţie) sau bilateral, în situaţia în care ambele ori toate subiectele au deopotrivă şi în acelaşi timp atât drepturi, cât şi obligaţii (contractul de vânzare-cumpărare).
Conţinutul raportului obligaţional poate fi subiectiv şi obiectiv. De regulă este subiectiv, deoarece este stabilit prin voinţa părţilor. Ne referim evident la raporturile obligaţionale născute din acte juridice. Sunt însă şi situaţii când conţinutul raportului de obligaţii este obiectiv, în sensul că este stabilit de legea imperativă; fac parte din această categorie raporturile obligaţionale născute din fapte juridice cauzatoare de prejudicii.
Aşa cum am arătat, latura activă a raportului juridic de obligaţii este alcătuită din drepturi de creanţă, iar latura pasivă din obligaţiile personale sau îndatoririle corelative.
Drepturile de creanţă formează una din cele două categorii de drepturi civile patrimoniale. Cealaltă categorie o constituie drepturile reale. între drepturile de creanţă şi drepturile reale pot fi decelate mai multe deosebiri. Cea mai importantă deosebire constă în modul lor de exercitare şi realizare. Drepturile de creanţă se realizează mediat sau mijlocit; altfel spus, ele se pot realiza numai printr-o anumită activitate, atitudine sau anumit comportament al debitorului. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale sunt drepturi cu exercitare sau realizarea directă, nemijlocită.
Este de reţinut că în conţinutul raporturilor de obligaţii mai pot exista în unele cazuri şi drepturi din categoria aşa-ziselor drepturi potestative. Dreptul potestativ este puterea conferită unei persoane de a modifica sau stinge o situaţie juridică preexistentă ori de a recrea o situaţie juridică prin voinţa sa unilaterală. Exercitarea unui asemenea drept se obiectivează într-un act juridic unilateral. Dintre drepturile potestative care ar putea fi întâlnite în conţinutul unui raport juridic de obligaţii fac parte: dreptul de a alege într-o obligaţie alternativă, dreptul de denunţare unilaterală a unui contract, dreptul de a revoca o ofertă de a contracta etc.
Îndatoririle debitorului corelative drepturilor de creanţă, după natura prestaţiilor pe care trebuie să le execute, sunt de trei feluri: a da, a face şi a nu face.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Conţinutul raportului de obligaţii
