Subiectele raportului juridic de obligaţii
| Comentarii |
|
subiectele raportului juridic de obligaţii, ele se mai numesc şi părţi. Pot fi subiecte ale unui raport obligaţional toate persoanele fizice şi persoanele juridice. Subiectul activ este o persoană determinată sau cel puţin determinabilă în momentul naşterii raportului de obligaţii; în schimb, subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna persoană determinată la naşterea obligaţiei.
Subiectul activ se numeşte creditor, cuvânt care derivă din latinescul,,credere”', de aici, cel care a avut încredere în debitor. Subiectul pasiv se numeşte debitor, deoarece datorează „ debit ” creditorului o prestaţie.
în raporturile de obligaţii unilaterale, o parte este numai creditor, iar cealaltă parte este numai debitor; de pildă, în raportul de obligaţii născut dintr-un contract de donaţie, donatarul este exclusiv creditor şi cealaltă parte, donatorul este doar debitor.
Cele mai numeroase raporturi de obligaţii sunt însă bilaterale, fiecare subiect fiind, în acelaşi timp, creditor şi debitor. Astfel, este cazul raportului de obligaţii născut dintr-un contract de vânzare-cumpărare: vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiei de predare a bunului vândut; cumpărătorul este creditor, având dreptul de a cere cumpărătorului predarea bunului cumpărat, şi debitor pentru plata preţului.
Denumirile de creditor şi debitor sunt noţiuni generice, utilizabile în toate raporturile de obligaţii indiferent de izvorul lor concret. Aceşti doi termeni sunt proprii teoriei generale a obligaţiilor. în schimb, atunci când analizăm diferitele categorii de obligaţii în funcţie de originea lor concretă, cele două subiecte, creditorul şi debitorul, sunt desemnate prin denumiri specifice, cum sunt: vânzător-cumpărător, donatar-donator, comodant-comodatar, însărăcit-îmbogăţit, solvens-accipiens, persoană prejudiciată sau victimă şi autor al prejudiciului ori persoană răspunzătoare etc.
Denumirile pereche au uneori exclusiv înţelesul de creditor sau, după caz, de debitor (donatar-donator, deponent-depozitar, solvens-accipiens); alteori însă, ele desemnează fiecare atât calitatea de creditor, cât şi pe aceea de debitor, cum sunt: vânzător-cumpărător, locator-locatar, antreprenor-client sau comitent etc.
