Tribunalul de Primă Instanţă
| Comentarii |
|
Tribunalul de Primă Instanţă, organ comunitar înfiinţat pe lângă Curtea Europeană de Justiţie, care judecă în primă instanţă litigiile în care reclamanţi sunt persoanele fizice şi funcţionarii comunitari. T.P.I. a fost înfiinţat în anul 1989, fiind un organism autonom, separat de Curtea de Justiţie din punct de vedere organizatoric. T.P.I. este compus din cel puţin câte un judecător pentru fiecare stat membru (27 în anul 2007). Judecătorii sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, pentru un mandat de şase ani, ce poate fi reînnoit. Judecătorii desemnează, din rândul lor, un preşedinte pentru un mandat de trei ani şi numesc un grefier pentru un mandat de şase ani. Judecătorii îşi exercită atribuţiile în deplină imparţialitate şi independenţă. Spre deosebire de Curtea de Justiţie, Tribunalul nu dispune de avocaţi generali permanenţi. în mod excepţional, această funcţie poate fi încredinţată unui judecător. Tribunalul se întruneşte în camere compuse din trei sau din cinci judecători sau, în anumite situaţii, o cauză poate fi atribuită unui singur judecător. De asemenea, Tribunalul se poate întruni în Marea Cameră (13 judecători) sau în plen, atunci când complexitatea juridică sau importanţa cauzei o justifică. Aproximativ trei sferturi din cauzele aflate pe rolul Tribunalului sunt soluţionate de către o cameră compusă din trei judecători. Preşedinţii camerelor compuse din cinci judecători sunt aleşi dintre judecători pentru o perioadă de trei ani. Tribunalul dispune de o grefă proprie, dar apelează la serviciile Curţii de Justiţie pentru alte necesităţi administrative şi lingvistice. T.P.I. este competent să soluţioneze: a) acţiuni introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituţiilor comunitare (acte adresate acestor persoane sau care le privesc în mod direct şi individual) sau împotriva abţinerii acestor instituţii de a da o decizie (de exemplu, de o acţiune introdusă de către o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă); b) acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei; c) acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor acordate de stat, la măsurile de protecţie comercială (dumping) şi la actele prin care Consiliul exercită competenţe de execuţie; d) acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituţiile comunitare sau de funcţionarii lor; e) acţiuni ce au la bază contracte încheiate de Comunităţi, prin care se atribuie în mod expres Tribunalului competenţa de instrumentare; f) acţiuni în domeniul mărcilor comunitare. Deciziile pronunţate de către Tribunal pot fi atacate la Curtea de Justiţie în termen de două luni, cu recurs limitat la aspecte de legalitate. Litigiile dintre Comunităţi şi funcţionarii lor sunt de competenţa Tribunalului Funcţiei Publice, cu posibilitatea exercitării unui recurs limitat la aspecte de legalitate la Tribunalul de Primă Instanţă. Tribunalul dispune de propriul său regulament de procedură. în principiu, procedura cuprinde o fază scrisă şi o fază orală. O cerere scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanşează procedura. Punctele principale ale acţiunii sunt publicate într-un comunicat, în toate limbile oficiale, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acţiunea este comunicată de grefier părţii adverse, care dispune de un termen pentru a formula întâmpinare. Reclamantul are posibilitatea de a prezenta o replică într-un termen anume stabilit, la care pârâtul poate răspunde printr-o duplică. Toate persoanele care justifică un interes privitor la soluţionarea unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului, precum şi statele membre şi instituţiile comunitare, pot interveni în proces. Intervenientul prezintă un memoriu în favoarea sau în defavoarea uneia
dintre părţi, la care părţile pot ulterior răspunde. în anumite situaţii, intervenientul poate să-şi prezinte observaţiile şi cu ocazia fazei orale. în timpul fazei orale, audierea este publică. Pe parcursul acesteia, judecătorii pot adresa întrebări reprezentanţilor părţilor. Judecătorul-raportor rezumă într-un raport al cauzei faptele expuse, argumentele fiecărei părţi şi, dacă este cazul, argumentele intervenienţilor. Acest document este pus la dispoziţia publicului în limba în care se desfăşoară procedura. Judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecă-toru l-raportor, iar hotărârea se pronunţă în şedinţă publică. Procedura în faţa T.P.I. este scutită de taxe. în schimb, onorariul avocatului abilitat să pledeze în faţa instanţelor unui stat membru la care părţile trebuie să recurgă pentru a fi reprezentate nu este suportat de către Tribunal. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană fizică nu este în măsură să suporte cheltuielile de judecată, poate solicita asistenţă juridică gratuită. Introducerea unei acţiuni la Tribunal nu are ca efect suspendarea executării actului atacat. Tribunalul poate să dispună însă suspendarea executării sau să prescrie alte măsuri cu caracter provizoriu. Preşedintele Tribunalului sau, dacă este cazul, un alt judecător - anume desemnat pentru soluţionarea cererilor având ca obiect dispunerea unei măsuri provizorii - hotărăşte asupra unei astfel de cereri printr-o ordonanţă motivată. Măsurile provizorii se acordă dacă sunt îndeplinite trei condiţii: 1) acţiunea trebuie să pară la prima vedere întemeiată; 2) solicitantul trebuie să facă dovada urgenţei măsurilor, fără de care ar suporta un prejudiciu grav şi ireparabil; 3) măsurile provizorii trebuie să ţină seama de un echilibru între interesele părţilor şi interesul general. Ordonanţa are un caracter provizoriu şi nu influenţează decizia Tribunalului asupra fondului cauzei. De altfel, ea poate face obiectul unui recurs în faţa preşedintelui Curţii de Justiţie. Limba în care este redactată acţiunea, care poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, va fi limba în care se va desfăşura procedura în cadrul cauzei respective. Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii sunt traduse simultan, după necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecătorii deliberează fără interpret, într-o limbă comună, care, prin tradiţie, este franceza [v. şi Curtea Europeană de Justiţie]
