Umanizarea regimului penitenciar

umanizarea regimului penitenciar, după trecerea Direcţiei Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne în subordinea Ministerului Justiţiei, s-au luat măsuri pentru umanizarea executării pedepsei închisorii:

- s-a procedat la o deschidere pentru viaţa din închisoare şi tratamentul aplicat condamnaţilor spre exterior, în sensul permiterii vizitelor reprezentanţilor Crucii Roşii, ale reprezentanţilor Consiliului Europei, care au realizat dialoguri cu condamnaţii;

- s-au asigurat drepturile cuvenite condamnaţilor referitoare la hrană, cazarmament, pachete cu alimente, asistenţă medicală, vizite, bani, ţigări etc.;

- li s-a permis condamnaţilor să adreseze sesizări fără nicio restricţie oricăror organe de stat sau instituţii guvernamentale ori neguvernamentale potrivit interesului lor;

- s-au „umanizat" măsurile disciplinare luate împotriva condamnaţilor; ca exemplu, lanţurile nu se mai folosesc ca mijloc de imobilizare a condamnaţilor;

- s-au luat măsuri pentru crearea condiţiilor de practicare a unor activităţi sportive individuale şi colective, în raport de opţiuni şi aptitudini, şi este asigurată condamnaţilor asistenţa religioasă ori de câte ori aceştia o solicită.

O problemă dezbătută în ştiinţele penale penitenciare (penologie) este cea a modurilor de executare a pedepsei închisorii. La prima vedere, s-ar spune că se face într-un singur mod, în regim închis, într-un loc de deţinere. Legislaţia prevede însă că închisoarea se poate executa şi în alte moduri, cum ar fi semiînchis (semiliber) şi deschis (liber). în fond. aceste moduri de executare exprimă gradul de izolare a condamnatului de societate şi familie.

Apariţia unor moduri noi de executare (cel semideschis şi liber) corespunde unor tendinţe bine conturate ale politicii penale. Principiul umanismului îşi lărgeşte sfera de acţiune tot mai mult şi nu se urmăreşte distrugerea sau eliminarea condamnatului, ci se doreşte îndreptarea, resocializarea lui.

Reeducarea condamnatului este un proces complex şi anevoios, strâns legat de principiul individualizării administrative a pedepsei. în cadrul modului de executare a pedepselor privative de libertate, apare ca formă de executare munca fără pază în afara penitenciarului pentru cei care sunt disciplinaţi, stăruitori în muncă şi dau dovezi de îndreptare, ceea ce constituie un regim semideschis de executare, de semilibertate. O altă formă legată de acelaşi sistem este liberarea condiţionată.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Umanizarea regimului penitenciar




FLORIN PANA 5.09.2020
Oare vede cineva ce scrieți voi despre copiii sau rudele voastre care sunt închise? Am înțeles ca nu au voie sa transfere un deținut la o distanta mai mare de 50 de km de unde locuiește. Eu il am pe fratele meu închis ca un criminal adica 2 și 9 luni pentru conducere fără permis ,fără victime sau accident ,a condus 50 de metrii iar acum face pușcărie, bravo politia romana și judecătorilor ca au arestat un hot și un criminal care a furat mai puțin ca ei prin codus . De 30 de ani furați tara și nu va arestează nimeni . Și faceți multe altele mai grave și nu va arestează nimeni . Dați-le la
Citește mai mult găinari arest la domiciliu ma ca pușcăriile nu sunt decât pentru criminali ,violatori ,pedofili si hoți care fura miliarde nu pentru gainari . Sa va fie rușine administrația internelor si a penitenciarelor . Toți sunteți niște marionete conduse de guvern.
Răspunde