Uzucapiunea în noul Cod civil
| Comentarii |
|
Reglementarea uzucapiunii în Noul Cod Civil
Consecvent cu consacrarea, prin art. 557 alin. (4), a deplinului efect constitutiv al înscrierii drepturilor reale în cartea funciară, noul cod civil reglementează în materie de imobile, asemănător De-cretului-lege nr. 115/1938, uzucapiunea tabulară și pe cea extratabulară, ambele cu aplicație excepțională, în raport de condițiile restrictive pe care le presupun, stipulând expressis verbis și asupra uzucapiunii bunurilor mobile.
Redăm în continuare dispozițiile relevante din cuprinsul Cărții a lll-a - „Despre bunuri” a noului Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicată.
Articolul 557, sub denumirea marginală „Dobândirea dreptului de proprietate”, prevede:
„(1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși. (...)
(4) Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888''.
Articolul 562, sub denumirea marginală „Stingerea dreptului de proprietate”, prevede:
„(1) Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile și condițiile anume determinate de lege.
(2) Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunța, prin declarație autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condițiile legii, a declarației de renunțare. (...)”.
Articolul 693, definind dreptul de superficie, prevede:
„(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
(2) Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile. (...)”.
Articolul 704, sub denumirea marginală „Constituirea uzufructului”, prevede:
„(1) Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile. (...)”.
Articolul 763, sub denumirea marginală „Dobândirea servitutii prin uzucapiune”, prevede:
„Prin uzucapiune tabulară poate fi dobândită orice servitute, iar prin uzucapiune extratabulară pot fi dobândite numai servitutile pozitive".
Articolul 764, privind alte dispoziții aplicabile în materie de servitute, prevede: „modul de exercițiu al servitutii se dobândește în aceleași condiții ca și dreptul de servitute”.
Articolul 928, sub denumirea marginală „Uzucapiunea și dobândirea fructelor”, prevede:
„în condițiile prezentului capitol, posesorul poate dobândi proprietatea asupra bunului posedat sau, după caz, asupra fructelor produse de acesta”.
Articolul 929, sub denumirea marginală „Bunurile care nu pot fi uzucapate”, prevede:
„Nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau după intrarea în posesie, au fost declarate prin lege inalienabile”.
Articolul 930, sub denumirea marginală „Uzucapiunea extratabulară”, prevede:
„(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care I-a posedat timp de 10 ani, dacă:
a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existența;
b) a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate;
c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.
(2) în toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune".
Articolul 931, sub denumirea marginală „Uzucapiunea tabulară”, prevede:
„(1) Drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credință a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată.
(2) Este suficient ca bună-credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere și în momentul intrării în posesie”.
Articolul 932 reglementează „Curgerea termenului uzucapiunii”:
„(1) în cazurile prevăzute la art. 930 alin. (1) lit. a) și b), termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării existenței juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declarației de renunțare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară.
(2) Viciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii”.
Articolul 933 reglementează „Joncțiunea posesiilor”:
„(1) Fiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.
(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său”.
Articolul 934, sub denumirea marginală „Alte dispoziții aplicabile”, prevede:
„Dispozițiile prezentei secțiuni se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripția extinctivă''.
Articolul 939 reglementează „Dobândirea bunului mobil în temeiul uzucapiunii”:
„Acela care posedă bunul altuia timp de 10 ani, în alte condiții decât cele prevăzute în prezenta secțiune, poate dobândi dreptul de proprietate, în temeiul uzucapiunii. Dispozițiile art. 932 alin. (2), art. 933 și 934 se aplică în mod corespunzător”.
Norma tranzitorie. Consecințe asupra uzucapiunilor începute în cadrul legislativ anterior
Norma tranzitorie este cuprinsă în art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2001 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform căruia „Dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864”.
Prin urmare, respectând un principiu consacrat legislativ în situațiile tranzitorii anterioare sau confirmat pe calea recursului în interesul legii, atunci când nu a fost instituit prin normă tranzitorie expresă, Legea pentru punerea în aplicare a Codului civil stabilește că posesiile începute sub imperiul reglementărilor anterioare (fie Codul civil, fie Decretul-lege nr. 115/1938) rămân supuse acestor reglementări. Data intrării în posesie (care în toate cazurile trebuie probată în cadrul acțiunii în uzucapiune) este cea în funcție de care se stabilește legea aplicabilă. În privința posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile din legea veche sunt aplicabile condițiilor și domeniului de aplicare a uzucapiunii, precum și modului de calcul al termenului.
Conform primei teze a articolului citat, posesiilor începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil le sunt aplicabile dispozițiile privitoare la uzucapiune din această nouă reglementare.
Articolul 82 din Legea nr. 71/2011 a avut, în redactarea inițială, o altă formă. Teza ultimă a unicului alineat al articolului menționat prevedea că „în cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864”.
În prima ediție a lucrării de față arătam că textul citat era eliptic, în sensul că nu preciza dacă se referă la posesii începute după data intrării în vigoare a noului Cod civil sau la posesii începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Logic, textul părea să se refere la posesii începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil, scopul acestei dispoziții fiind acela de a institui un caz de ultraactivitate a legii vechi, în situația anume dată a imobilelor neînscrise în cartea funciară. Însă, înțeles ca referindu-se la posesii începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil, intra în conflict cu art. 930 alin. (1) lit. c) NCC, care reglementează drept caz de uzucapiune extratabulară (deci supus legii noi, conform art. 82 teza I din Legea nr. 71/2011) cazul posesiei utile asupra unui imobil neînscris în cartea funciară, începută după data intrării în vigoare a noului Cod.
În principiu, nu este exclus ca legiuitorul să prevadă un caz de ultraactivitate a legii vechi, abrogate. În situația de față însă, cazul de ultraactivitate a legii vechi instituit prin legea de punere în aplicare a noului Cod civil se suprapunea cu domeniul de aplicare a legii noi, ceea ce ridica o dilemă importantă, care nu putea fi rezolvată decât legislativ.
Arătam, tot în prima ediție a lucrării de față, că pentru a evita acest conflict legislativ, această ultimă teză, în redactarea inițială a textului de lege citat, trebuia interpretată ca circumstanțiind (redundant, este drept) teza a doua a art. 82, respectiv referindu-se la posesiile începute înainte de data intrării în vigoare a noului Cod asupra imobilelor neînscrise în cartea funciară, aflate în regiunile țării în care s-au aplicat prevederile Decretului-lege nr. 115/1938, imobile pentru care și anterior s-a admis unanim că se aplică dispozițiile Codului civil din 1864, în temeiul art. 48 din Legea nr. 241/1947, deși această interpretare, în mod sigur, nu corespundea intenției elaboratorilor legii de punere în aplicare a noului Cod civil. Această interpretare a fost adoptată explicit prin modificarea normei tranzitorii, art. 82 alin. (1) teza ultimă înglobând în prezent, în mod expres, sintagma „înainte de intrarea în vigoare a Codului civil”.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Uzucapiunea în noul Cod civil
