Uzucapiunea scurtă de 10 la 20 ani
| Comentarii |
|
Condiții
Pentru a beneficia de efectele uzucapiunii scurte reglementate de Codul civil din 1864, este necesară îndeplinirea a patru condiții: i) exercitarea unei posesii asupra imobilului în termenul prevăzut de lege, de 10 până la 20 de ani;
ii) posesia exercitată să fie utilă;
iii) posesorul să fi intrat în posesie printr-un just titlu și
iv) posesorul să fi fost de bună-credință la data justului titlu și la data intrării în posesie.
Domeniul de aplicare
Cât privește domeniul de aplicare al uzucapiunii prescurtate, sunt valabile referirile făcute în cadrul domeniului de aplicare al uzucapiunii lungi, cu nuanțările următoare.
Pe calea uzucapiunii scurte pot fi dobândite dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale, corespunzătoare tipului de proprietate privată. În special, uzucapiunea scurtă poate fi mijlocul de dobândire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, în cazul în care justul titlu a avut ca obiect transferul unui astfel de drept. Dacă în cazul uzucapiunii lungi este mai puțin probabil ca posesorul bunului să folosească posesia sa utilă exercitată asupra lucrului pentru a dobândi numai un dezmembrământ al dreptului de proprietate (având în vedere că actele de posesie exercitate în cazul dreptului de proprietate sunt similare sau au aparență de similaritate cu cele exercitate în cazul dezmembrămintelor), în cazul uzucapiunii scurte, pentru care o condiție este existența justului titlu, cuprinsul acestuia este hotărâtor asupra întinderii posesiei. Dacă s-ar invoca o posesie extinsă față de cuprinsul justului titlu (atât sub aspectul naturii dreptului pretins dobândit, cât și al limitelor materiale ale bunului pretins dobândit), nu ar mai putea fi invocată uzucapiunea scurtă, ca mijloc de dobândire.
Cât privește dreptul de servitute, s-a arătat că este nejustificată opinia unei părți a doctrinei și jurisprudenței potrivit căreia uzucapiunea prescurtată nu poate avea ca efect dobândirea dreptului de servitute, datorită exprimării legiuitorului din cuprinsul art. 623 C. civ., în care se face referire la posibilitatea dobândirii servitutilor continue și aparente „prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani”.
S-au adus drept argumente în sprijinul soluției de includere în domeniul de aplicare al uzucapiunii scurte a servitutilor următoarele: lipsa unei interdicții legale exprese și neechivoce de dobândire a servitutilor prin uzucapiunea de scurtă durată; exprimarea legiuitorului din cuprinsul art. 1895 C. civ., care se referă la „un nemișcător determinat”, ceea ce include și servitutea (care este un imobil prin obiectul la care se aplică, conform art. 471 C. civ.), recunoașterea posibilității de dobândire a servitutilor pe calea uzucapiunii scurte în dreptul roman, autor al dreptului român.
Adăugăm că uzucapiunea scurtă se întemeiază pe un titlu, chiar dacă acesta este provenit de la un non dominus. Existența titlului exclude caracterul de pură facultate sau de toleranță a actelor prin care se exercită servitutea și fondează caracterul util al posesiei exercitate, capabilă să conducă la dobândirea dreptului prin uzucapiunea de scurtă durată. De asemenea, din perspectiva existenței justului titlu ca o condiție a uzucapiunii prescurtate, se poate socoti că dispozițiile art. 623 și art. 624 C. civ. nu au urmărit să excludă uzucapiunea scurtă ca mijloc de dobândire a dreptului de servitute, ci să circumscrie incidența uzucapiunii de 30 de ani în materie de servituți (aplicabilă numai servitutilor continue și aparente).
Prin urmare, ne alăturăm opiniei conform căreia, pe calea uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, poate fi dobândit dreptul de servitute. Mai mult, pentru considerentele arătate anterior, apreciem chiar că, pe această cale, poate fi dobândită orice servitute, nu doar servitutile continue și aparente.
Sub aspectul bunurilor care pot fi dobândite pe calea uzucapiunii scurte, spre deosebire de uzucapiunea de 30 de ani, uzucapiunea de 10 la 20 de ani nu este de conceput în materia bunurilor mobile, datorită dispozițiilor explicite din art. 1895 C. civ., care
circumscriu domeniul de aplicare al acestui tip de uzucapiune la bunurile imobile. De altfel, sub condiția existentei bunei-credinte aplicabilă și uzucapiunii scurte, bunurilor mobile le sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile din art. 1909 C. civ.
Asemănări și deosebiri față uzucapiunea de 30 ani
Ca și în cazul uzucapiunii de 30 de ani, modalitățile de invocare a uzucapiunii, calitatea procesuală, identificarea bunului, precum și posesia utilă - condiție a uzucapiunii - rămân aceleași, găsindu-și aplicabilitatea și pentru uzucapiunea de 10 până la 20 de ani.
Sunt totuși de menționat două aspecte distincte. Primul privește conținutul cererii de chemare în judecată, care, în cazul uzucapiunii scurte, trebuie să indice și justul titlu pe care se întemeiază cererea de uzucapiune.
Al doilea aspect distinct se referă la comentariile făcute cu privire la calitatea procesuală pasivă într-o cerere de uzucapiune. În cazul uzucapiunii scurte, posesorul beneficiind de un just titlu, în sensul definit mai jos, nu va avea vreun interes să promoveze o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate (sau a altui drept real) asupra bunului imobil, decât în situația în care dreptul pretins fie este supus unei contestații actuale sau potențiale, fie întâlnește o piedică la înscrierea în cartea funciară, căci altminteri justul titlu este un instrumentam care, prin definiție, întrunește toate condițiile de valabilitate cu excepția calității de titular al dreptului a înstrăinătorului, dovedește, prima facie, dreptul pretins și permite exercitarea tuturor atributelor acestuia, precum și înscrierea dreptului pentru publicitate, respectiv opozabilitate față de terți. Aceste aspecte fac ca, în cazul uzucapiunii scurte, să nu existe o controversă cu privire la calitatea procesuală pasivă, pe care o va avea întotdeauna Contestatorul dreptului pretins de posesorul uzucapant. Acest contestator nu poate fi decât cel ce se pretinde verus dominus și care, la rândul său, exhibă un titlu (mai caracterizat, după regulile comparării titlurilor în acțiunea în revendicare).
Aceasta este și una dintre explicațiile incidenței mai restrânse în practică a uzucapiunii scurte, în raport cu cea lungă (alte explicații fiind interdicția generală de înstrăinare a terenurilor, în perioada 1974-1989, instituită prin Legile nr. 58 și nr. 59/1974, precum și, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, posibilitatea oferită posesorului care și-a înscris dreptul în cartea funciară de a-l apăra pe calea invocării așa-numitului principiu al publicității materiale prin cartea funciară sau a prescripției acțiunii în rectificarea cărții funciare).
