vânzare la licitaţie, varietate de vânzare ce se caracterizează prin aceea că bunul ce urmează a fi vândut se pune în vânzare în mod public şi cu respectarea unei proceduri speciale, fiind vândut aceluia dintre participanţii la licitaţie care oferă preţul cel mai mare. Poate fi voluntară sau silită. V.l. voluntară se utilizează prioritar cu ocazia lichidării stării de indiviziune, atunci când bunul indiviz nu poate fi comod împărţit în natură şi niciunul dintre coindivizari nu-şi manifestă dorinţa de a-l prelua în întregime, cu plata unei sulte către ceilalţi. V.l. este obligatorie şi se înfăptuieşte prin intermediul justiţiei atunci când: printre copărtaşi se află incapabili; ei nu se înţeleg asupra licitaţiei voluntare; în cazul executării silite asupra bunurilor debitorului care nu şi-a achitat datoria, precum şi în alte cazuri prevăzute expres de lege. Procedura licitaţiei presupune stabilirea de către executorul judecătoresc a datei şi locului ţinerii licitaţiei, pe care le aduce la cunoştinţa debitorului şi a publicului. Licitaţia se desfăşoară sub conducerea executorului judecătoresc şi se finalizează prin încheierea unui proces-verbal de adjudecare, care constituie titlul de proprietate al cumpărătorului. în cazul în care v.l. silită se face pentru executarea unor creanţe ale statului, procedura de realizare a ei este simplificată.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Vânzare la licitaţie
