vechime în magistratură, perioadă în care o persoană a îndeplinit funcţia de judecător sau procuror ori alte funcţii asimilate acestora. Este asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor, şi personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii. Constituie vechime în magistratură perioada în care persoanele menţionate au îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar şi consilier în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice, precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ. V.m. constituie un criteriu, prevăzut de lege, pentru promovarea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru acordarea anumitor drepturi de asigurări sociale. Astfel, de pildă, judecătorii şi procurorii cu o v.m. de cel puţin 25 de ani beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării; judecătorii şi procurorii cu v.m. de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu şapte indemnizaţii de încadrare lunare brute [v. şi promovarea în funcţie].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Vechime în magistratură
