AZEVEDO contra Portugaliei - Libertatea de exprimare
| Comentarii |
|
Condamnarea unui cercetător, coautor al unei cărţi, la amendă penală, convertibilă în închisoare datorită neachitării, pentru calomnierea autorului unei opere ştiinţifice apărute pe aceeaşi temă: încălcare.
Cauza AZEVEDO împotriva Portugaliei (nr. 20620/04), hotărârea din 27 martie 2008
[Secţia a ll-a]
în fapt
Reclamantul este coautor al unei cărţi intitulate „Grădinile palatului episcopal din Castelo Branco", editate de primărie. într-un fragment din carte, care se dorea a fi o lucrare de cercetare şi de popularizare asupra acestui subiect, reclamantul s-a pronunţat cu privire la calitatea, slabă în opinia sa, a lucrărilor anterior apărute, referitoare la grădinile în cauză. Autoarea uneia dintre cărţi, care era în mod special vizată de aceste critici, doamna S., a depus împotriva reclamantului o plângere pentru
calomnie. Reclamantul a fost condamnat la o lună de închisoare cu suspendare, la plata simbolică a unui euro către petentă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de publicarea în două ziare regionale a extrasului hotărârii. Următorul fragment din carte era considerat ca fiind calomnios: „Confuzia asupra rolului atribuit artei, în speţă poeziei, care ar fi un mijloc ce permite explicarea [cu caractere italice în original] realităţii, ar merita o şedere prelungită pe băncile [şcolii] «primare» de studierea literaturii şi esteticii, cu obligaţia de a-i citi şi analiza pe Aristotel, Horaţiu şi Goethe; şi, de asemenea, W. Benjamin şi H. Broch, în cazul unui eşec şcolar". Curtea de apel a respins recursul formulat de reclamant în privinţa vinovăţiei acestuia, considerând că libertatea de exprimare trebuia, în speţă, să cedeze în faţa dreptului la onoare şi reputaţie ale petentei. Curtea a înlocuit totuşi pedeapsa închisorii cu suspendare cu o pedeapsă de 100 zile-amendă, în sumă de 10 euro pe zi sau, în cazul neachitării, cu cea de 66 zile de închisoare.
în drept
Condamnarea penală aplicată reclamantului se analizează ca o ingerinţă în dreptul acestuia la libertatea de exprimare. Această ingerinţă era prevăzută de Codul penal portughez şi avea ca scop legitim protejarea reputaţiei sau a drepturilor altuia. Asupra faptului de a şti dacă o asemenea ingerinţă era „necesară într-o societate democratică", dezbaterea în cauză - analiza istorică şi simbolică a unui monument important al oraşului -este una de interes general. Fiind vorba despre o operă ştiinţifică, publicată şi disponibilă pe piaţă, d-na S., care s-a expus unor eventuale critici din partea cititorilor sau a altor membri ai comunităţii ştiinţifice, nu ar putea fi considerată ca „un simplu particular". De altfel, afirmaţiile reclamantului, care aveau cu siguranţă o cono-taţie negativă, vizau în principal calitatea analizei momentului în cauză făcute de petentă. Acestea constituie judecăţi de valoare care, în concluzie, nu se pretează unei demonstraţii a exactităţii lor. în sfârşit, sancţionarea penală a acestui tip de critici emise de reclamant avea rolul de a frâna în mod substanţial libertatea necesară cercetătorilor, în cadrul muncii lor ştiinţifice. într-adevăr, prevederea posibilităţii unei pedepse cu închisoarea, într-o cauză clasică de calomnie, precum cea de faţă, produce cu certitudine un efect descurajam şi disproporţionat.
Art. 41 - 2.947,65 euro pentru prejudiciul material. Prejudiciul moral: constatarea încălcării este suficientă.
| ← SHTUKA TUROV contra Rusiei - ARTICOLUL 8. Viaţa privată |
|---|
