TAŞTAN contra Turciei - ARTICOLUL 3. Tratament degradant
| Comentarii |
|
Obligaţia de a efectua serviciul militar la vârsta de 71 de ani: încălcare.
Cauza TAŞTAN împotriva Turciei (nr. 63748/00), hotărârea din 4 martie 2008 [Secţia a lll-a]
în fapt
Reclamantul, născut în 1929, a fost obligat să efectueze serviciul militar la vârsta de 71 de ani. La 15 februarie 2000, reclamantul a fost chemat sub drapel şi adus de jandarmi la biroul de recrutări militare. în urma unui examen medical, s-a decis că era apt să îşi îndeplinească obligaţiile militare. Reclamantul a urmat instrucţia militară pentru recruţi, timp de o lună. El a fost constrâns să participe la toate activităţile şi la toate exerciţiile fizice, la fel cu toţi cei chemaţi la vârsta de 20 de ani. Reclamantul a invocat faptul că a suferit un tratament degradant, datorită acestei instrucţii, şi a făcut obiectul diverselor ironii. Neavând dantură, el a trecut şi prin dificultăţi legate de necesitatea de a se hrăni la cazarmă. De altfel, el suferea de probleme cardiace şi pulmonare, din pricina temperaturilor care ajungeau la cel puţin 30°C. în sfârşit, el susţine că nu a dispus de niciun mijloc de comunicare cu fiul lui, în toată perioada în care a fost sub drapel. La sfârşitul instrucţiei militare, reclamantul a fost transferat într-o brigadă de infanterie, unde starea lui de sănătate s-a degradat. în două rânduri, a fost examinat de un medic, apoi trimis la spitalul militar, înainte de a fi transferat la un alt spital unde, la 26 aprilie 2000, a obţinut, în sfârşit, un certificat din are rezulta că era inapt pentru seryiciul militar, suferind de insuficienţă cardiacă şi de senescenţă. Conform practicii urmate în cazuri similare, după spusele Guvernului turc, dosarul personal de serviciu militar al celui în cauză a fost distrus.
în drept
Art. 3 coroborat cu art. 13 - Statului îi revine obligaţia de a furniza o explicaţie plauzibilă pentru orice atingere adusă integrităţii fizice şi psihice a persoanelor aflate sub controlul autorităţilor. în prezenta cauză, această cerinţă nu a fost respectată. Arătând că dosarul privind serviciul militar al reclamantului a fost distrus de autorităţi, Curtea nu posedă decât puţine elemente, în afara declaraţiilor celui în cauză, privitoare la împrejurările în care s-a desfăşurat perioada în care acesta din urmă s-a aflat sub drapel. Ea mai reţine că nu dispune de elemente care să indice în ce măsură reclamantul, care nu vorbeşte decât limba kurdă, şi-a putut exprima dorinţele în faţa medicilor şi a superiorilor săi ierarhici. S-a stabilit, totuşi, fără a se contesta, că reclamantul, în vârstă de 71 de ani la epoca faptelor, a efectuat o parte a serviciului militar între 15 martie şi 26 aprilie 2000, ştiut fiind că instrucţia lui a durat o lună. Cel în cauză, care nu suferea de vreo boală în momentul în care a fost chemat sub drapel, a trebuit să fie spitalizat după o lună de participare forţată la antrenamentele militare, prevăzute pentru cei chemaţi la vârsta de 20 de ani. De altfel, Guvernul turc nu se referă la nicio măsură specifică luată în scopul de a atenua, pentru cazul particular al reclamantului, dificultăţile proprii serviciului militar sau de a adapta serviciul obligatoriu cazului acestuia. El nu precizează dacă a existat un oarecare interes public, care să îl constrângă la îndeplinirea serviciului militar, la o vârstă atât de înaintată. Guvernul se mărgineşte să sublinieze partea de responsabilitate a reclamantului care a omis să se înscrie în registrul de stare civilă, până în 1986.
Recrutarea şi menţinerea celui în cauză sub drapel, precum şi faptul că acesta a trebuit să participe la antre
namente rezervate recruţilor cu mult mai tineri decât el, au constituit o dificultate de-a dreptul dureroasă, aducându-i atingere demnităţii. Acestea i-au cauzat o suferinţă mergând dincolo de aceea pe care o putea presupune, pentru orice om, constrângerea provocată de îndeplinirea serviciului militar, constituind în sine un tratament degradant în sensul art. 3.
Considerând că legislaţia naţională nu prevedea o cale de recurs pentru situaţia specială a reclamantului, iar distrugerea dosarului său l-ar fi împiedicat în orice caz să introducă o acţiune în despăgubiri, Curtea respinge excepţia preliminară a Guvernului, de neepuizare a căilor de recurs intern [art. 35 alin. (1)], şi conchide cu privire la dreptul la un recurs efectiv (art. 13). Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 5.000 euro pentru daune morale.
| ← BUDAYEVA şi alţii contra Rusiei - ARTICOLUL 2 Obligaţii pozitive | LADENT contra Poloniei - ARTICOLUL 5 Art. 5 alin. (1).... → |
|---|
