LADENT contra Poloniei - ARTICOLUL 5 Art. 5 alin. (1). Legalitatea arestării sau detenţiei
| Comentarii |
|
Detenţie arbitrară fondată pe concluzia eronată că reclamantul s-a sustras justiţiei: încălcare.
Cauza LADENT împotriva Poloniei (nr. 11036/03), hotărârea din 18 martie 2008 [Secţia a IV-a]
în fapt
Reclamantul este un francez căsătorit cu o cetăţeană poloneză. în martie 2001, administratorul clădirii în care reclamantul şi soţia sa locuiau în Polonia a formulat împotriva reclamantului plângere penală pentru calomnie. După ce reclamantul a părăsit Polonia pentru a se întoarce să locuiască în Franţa, o instanţă regională l-a citat în cauza penală la fosta adresă din Polonia. Acesta nu a primit niciodată citaţia. în iulie 2002, instanţa a ordonat reţinerea reclamantului şi a emis un mandat în acest sens. Pe 3 ianuarie 2003, reclamantul a fost arestat în timpul unui control de rutină al paşaportului la graniţa poloneză. El a fost chestionat, dar nu a putut înţelege cele spuse de către poliţişti şi a refuzat să semneze vreun document. Reclamantul a susţinut că a formulat prin intermediul soţiei sale mai multe cereri, cum ar fi contactarea ambasadei franceze sau procurarea unui interpret sau avocat, care însă au fost respinse. El a fost reţinut. Şase zile mai târziu, reclamantul, după ce a discutat cu un avocat, a depus o cerere de eliberare şi a contestat ordinul de detenţie. Avocatul său a susţinut, în special, că după plecarea reclamantului în Franţa, instanţa l-a citat la fosta adresă din Polonia, precum şi la o altă adresă la care nu a locuit niciodată, şi că reclamantul nu a avut cunoştinţă de începerea procedurilor penale împotriva sa sau despre ordinul instanţei.
în ziua următoare, instanţa a dispus eliberarea reclamantului cu condiţia ca acesta să nu părăsească ţara. Centrul de detenţie unde reclamantul a fost deţinut a refuzat să execute ordinul deoarece a primit doar un facsimil şi nu actele în original. Reclamantul a fost în cele din urmă eliberat pe 13 ianuarie 2003. El a susţinut că doar la acea dată a cunoscut acuzaţiile aduse. O lună mai târziu, instanţa a ridicat interdicţia de a părăsi
ţara, fiind în cele din urmă achitat în ianuarie 2005.
Ulterior, un parlamentar local a cerut explicaţii Preşedintelui Curţii de Apel din Cracovia pentru arestarea şi detenţia reclamantului. Preşedintele l-a informat pe parlamentar că principala eroare comisă de instanţă a fost presupunerea nefondată că reclamantul a încercat să se sustragă justiţiei.
în drept
Art. 5 alin. (1) - Instanţa a fost în cele din urmă de acord cu cererile formulate de avocatul reclamantului şi a înlocuit ordinul de detenţie cu alte măsuri preventive. în plus, Curtea a acordat o importanţă considerabilă atât declaraţiei Preşedintelui Curţii de Apel din Cracovia cât şi recunoaşterii guvernului polonez că instanţa a greşit atunci când a reţinut că reclamantul a încercat să se sustragă justiţiei. în consecinţă, a concluzionat că instanţa nu a aplicat corect legea internă şi că detenţia reclamantului nu a fost dispusă în concordanţă cu „procedura prevăzută de lege". Detenţia a fost de asemenea arbitrară. Constatările instanţei au fost în mod vădit lipsite de temei, de vreme ce reclamantul nu a fost înştiinţat despre procedurile pornite împotriva sa. în ciuda acestui fapt, fără a lua în considerare alte măsuri preventive, instanţa a decis să-l pedepsească pentru presupusa sustragere de la judecată chiar dacă nu a fost înştiinţat despre proces. Detenţia reclamantului nu putea fi considerată ca fiind o măsură proporţională de asigurare a desfăşurării corecte a procedurilor penale, având în vedere în special gravitatea redusă a faptei pretins a fi săvârşite. în sfârşit, formalităţile administrative privind eliberarea reclamantului puteau şi trebuiau să fie îndeplinite mai rapid.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 5 alin. (2) - Curtea a reţinut că reclamantul nu a fost informat cu promptitudine şi într-o limbă pe care să o înţeleagă asupra motivelor arestării sale şi acuzaţiilor aduse, înainte de eliberarea sa.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 5 alin. (3) - Curtea a reţinut că, după arestarea reclamantului pentru suspiciunea de a fi comis o infracţiune, nu a existat nicio reexaminare din oficiu a detenţiei sale.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - 10.000 euro cu titlu de daune morale.
| ← TAŞTAN contra Turciei - ARTICOLUL 3. Tratament degradant | SHTUKA TUROV contra Rusiei - ARTICOLUL 8. Viaţa privată → |
|---|
