Bensaid contra Marea Britanie - Starea de sănătate a unei persoane Expulzare administrativă
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, Bensaid contra Marea Britanie, 6 februarie 2001, 44599/98
Sănătatea mentală a unui individ trebuie considerată ca o parte importantă a vieţii private asociate integrităţii sale morale, iar prezervarea integrităţii morale a persoanei este o condiţie absolut necesară a respectării efective a vieţii private.
Reclamantul, cetăţean algerian, este schizofrenic. Acesta a ajuns în Marea Britanie în 1989 cu o viză turistică şi i s-a permis să rămână pentru a-şi efectua studiile. În 1992, permisul său de sejur nu a fost reînnoit, însă s-a căsătorit cu o femei având cetăţenia britanică iar în 1993 a obţinut un nou permis de sejur în calitate de soţ al unui cetăţean britanic. Totuşi, în 1996, după ce a revenit dintr-o vizită în Algeria, autorităţile britanice au refuzat să îi permită intrarea pe teritoriul britanic, pe motiv că realizase o căsătorie formală. Recursul său contra deciziei de expulzare, în care susţinea că boala sa nu poate fi tratată în ţara de origine a fost respins.
Art. 3. În Algeria, medicamentul pe care îl ia actualmente reclamantul este gratuit dacă pacientul este spitalizat, iar pentru tratament ambulatoriu, acesta poate fi procurat din farmacii. De asemenea, se găsesc şi tratamente de substituţie. Suferinţa asociată unei deteriorări a stării de sănătate mentală, care poate fi acompaniată de halucinaţii şi delir psihotic este de natură a intra sub incidenţa art. 3 din Convenţie. Totuşi, Curtea a considerat că reclamantul poate trece prin aceste stării şi dacă rămâne pe teritoriu britanic, iar faptul că acest risc este mai ridicat în cazul expulzării nu este determinant, fiind dificil de speculat pe această temă. Informaţiile extinse indică, de asemenea, că reclamantul are un spital specializat în zona de rezidenţă din Algeria, care nu este vizată de războiul civil din acest stat. De aceea, art. 3 nu ar fi violat în caz de expulzare.
Art. 8. Viaţă privată. Un tratament care nu prezintă suficientă necesară pentru a cădea sub imperiul art. 3 poate, în acelaşi timp, să aducă atingere dreptului la viaţă privată atunci când aduce o oarecare atingere integrităţii fizice sau morale a persoanei. Sănătatea mentală a unui individ trebuie considerată ca o parte importantă a vieţii private asociate integrităţii sale morale, iar prezervarea integrităţii morale a persoanei este o condiţie absolut necesară a respectării efective a vieţii private. În speţă, Curtea a constatat că riscul de prejudiciu cauzat sănătăţii reclamantului se bazează pe factori ipotetici, astfel încât nu a existat un tratament inuman sau degradant. Astfel, Curtea trebuie să constate că nu au existat repercusiuni asupra sănătăţii psihice şi integrităţii morale a reclamantului pentru ca art. 8 să fie aplicabil.
| ← Chapman contra Marea Britanie - Comunitate nomada tigani... | Domenech Pardo contra Spaniei - Pensie Consecinţe asupra... → |
|---|
