Chapman contra Marea Britanie - Comunitate nomada tigani Amplasarea pe domeniul public
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Chapman contra Marea Britanie, 18 ianuarie 2001, 27238/95
Art. 8 nu implică pentru statele membre obligaţia de a pune la dispoziţia comunităţii rome un număr adecvat de locuri convenabile pentru caravanele lor, cât timp art. 8 nu impune obligaţia de a furniza oricărei persoane un domiciliu.
Reclamanta este membră a unei familii de ţigani care, în 1985, a cumpărat un teren pentru a-şi instala caravana, fără a avea permis de urbanism prealabil. Familiei i s-a refuzat permisul de a-şi aşeza caravana sau permisul de a construi un bungalov, pe motiv că terenul în discuţie se afla pe centura verde a oraşului. Absenţa în regiune a unui loc special pentru ţiganii nomazi a fost recunoscută în cursul procedurii judiciare ce a urmat, motiv pentru care s-a acordat un termen mai lung pentru executarea obligaţiei de a părăsi terenul. Reclamanta a fost amendată pentru refuzul de a părăsi terenul în discuţie, unde locuieşte în continuare.
Art. 8. Viaţa privată şi de familie. Curtea a considerat că viaţa în caravană face parte integrantă din identitatea ţigănească a reclamanţilor iar măsurile de urbanism care le-au fost impuse constituie o ingerinţă în dreptul lor la viaţă privată şi de familie. Această ingerinţă a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim, anume protejarea drepturilor şi libertăţilor altuia, prin protecţia acordată mediului.
În raport de necesitatea măsurilor luate pentru atingerea cestui scop legitim, Curtea a considerat că autorităţile trebuie să beneficieze de o marjă de apreciere largă în acest domeniu, întrucât sunt mai bine plasate pentru a lua decizii în materie de amenajare urbanistică. În speţă, Curtea a considerat că inspectorii britanici au avut motive serioase să nu autorizeze plasarea unei locuinţe pe centura verde a oraşului, din raţiuni de protecţie a mediului. În plus, Curtea a constatat că ţiganii sunt liberi să îşi instaleze caravanele în anumite locuri care au permis în acest sens. În ciuda numărului insuficient de astfel de locuri special amenajate, Curtea nu a fost convinsă de faptul că nu existau şi alte soluţii pentru reclamanţi decât să continue să ocupe un teren fără a avea permis în acest sens. Curtea a considerat că art. 8 nu implică pentru statele membre obligaţia de a pune la dispoziţia comunităţii rome un număr adecvat de locuri convenabile pentru caravanele lor, cât timp art. 8 nu impune obligaţia de a furniza oricărei persoane un domiciliu. De aceea, art. 8 nu a fost violat.
| ← ADT contra Marea Britanie - Acte comise în privat de homosexuali | Bensaid contra Marea Britanie - Starea de sănătate a unei... → |
|---|
