Amann contra Elveţia - Supravegherea persoanei Condiţiile legii interne
| Comentarii |
|
Legea internă privitoare la restricţiile vieţii private trebuie să prevadă cu exactitate situaţiile şi condiţiile în care măsuri de supraveghere secretă se pot lua faţă de o persoană.
Reclamantul era proprietar al unei firme care se ocupa cu vânzarea de aparate de epilat prin vânzare directă. În 1981, o femeie de la ambasada sovietică din Berna a sunat la firma sa pentru a comanda un astfel de aparat. Apelul telefonic a fost interceptat de către ministerul public al confederaţiei elveţiene, care a solicitat poliţiei să desfăşoare o anchetă cu privire la reclamant. Pe baza raportului întocmit, ministerul public a redactat fişa reclamantului, care indica faptul că acesta este un contact al ambasadei sovietice şi acţionează ca spion al acesteia. În 1990, reclamantul a aflat de existenţa acestui dosar şi a cerut şi obţinut dreptul de a-şi consulta fişa. Ulterior, reclamantul a cerut unei instanţe să îi acorde despăgubiri pentru prejudiciul suferit, însă cererea sa a fost respinsă.
Art. 8. Viaţa privată. Cu privire la interceptarea apelului telefonic. Măsura în litigiu a constituit o ingerinţă în dreptul reclamantului la viaţă privată. Cu privire la legalitatea acestei măsuri, Curtea trebuie să verifice dacă exista în dreptul intern o normă legală suficient de previzibilă pentru a justifica luarea unei astfel măsuri. Curtea aminteşte că, în ceea ce priveşte supravegherea secretă a unei persoane, o normă juridică trebuie să fie cu atât mai precisă şi detaliată în conţinut, pentru a putea constitui fundament al unei ingerinţe. În speţă, Curtea a constatat că norma legală invocată de către statul pârât vizează două articole din codul de procedură penală care dispun că ministerului public asigură serviciile de informaţii şi de anchetă în vederea protejării securităţii Confederaţiei. Curtea a considerat că astfel de norme sunt prea generale pentru a putea fi considerate ca fiind previzibile, astfel încât o persoană care participă prin hazard la o conversaţie telefonică cu o persoană suspectată de activităţi contra statului să poată anticipa consecinţele pentru sine. În consecinţă, Curtea a constatat că măsura nu a fost prevăzută de lege, astfel că art. 8 a fost violat.
Cu privire la existenţa fişei. Curtea aminteşte că memorizarea de date relative la viaţa privată a unui individ întră în câmpul de aplicare al art. 8, astfel încât existenţa unei fişe care îl caracterizează pe reclamant drept un contact al ambasadei sovietice constituie o ingerinţă în viaţa sa privată. Precum şi în cazul interceptării telefonice, Curtea a constatat că nu există nicio normă internă suficient de detaliată prin care să se permită o astfel de acţiune din partea statului. De aceea, există o violare a art. 8 şi sub acest aspect.
| ← Lustig-Prean şi Beckett contra Marea Britanie - Homosexuali... | ADT contra Marea Britanie - Acte comise în privat de homosexuali → |
|---|
