Bota contra României - Baroul alternativ Constitutional Lipsă de legitimitate
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia Bota contra România, 12 octombrie 2004, 24057/03
O asociaţie care are ca obiect de activitate „crearea de barouri”, în condiţiile în care potrivit legii avocaturii există o singură structură care poate crea barouri, constituie o asociaţie cu scop ilicit
Reclamantul este preşedintele unei asociaţii care se califică ca fiind de caritate, asociaţie care, după ce a fost legat înregistrată în România, a luat decizia de a crea Baroul constituţional român. Dreptul intern interzice crearea de barouri şi exerciţiul profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaţilor din România. Un barou judeţean a sesizat o instanţă cu o plângere îndreptată contra asociaţiei. Instanţa a admis acţiunea şi a dispus dizolvarea asociaţiei, întrucât aceasta s-a plasat în afara cadrului legal cu privire la exercitarea profesiei de avocat, iar activitatea era ilicită. Instanţele au dispus şi lichidarea judiciară a asociaţiei, bunurile din patrimoniul acesteia trebuind să fie transferate altor persoane juridice.
1. Art. 11 („Libertatea de asociere”). Desfiinţarea asociaţiei. Ingerinţa în libertatea de asociere era prevăzută de legea internă şi viza un scop legitim, prezervarea calităţii actului de justiţie, prezervarea ordinii publice şi protecţia drepturilor şi libertăţilor altuia. Cu privire la necesitatea măsurii într-o societate democratică, Curtea a considerat că o asociaţie care are ca obiect de activitate „crearea de barouri”, în condiţiile în care potrivit legii avocaturii există o singură structură care poate crea barouri, constituie o asociaţie cu scop ilicit, astfel încât măsura dizolvării este necesară într-o societate democratică pentru atingerea scopurilor vizate. De aceea, acest capăt de plângere este inadmisibil, fiind în mod vădit nefondat.
2. Obligativitatea înscrierii în barou. Curtea a considerat că ordinele naţionale ale avocaţilor nu sunt asociaţii în sensul art. 11, întrucât sunt reglementate de dreptul public şi vizează interese de ordin general. În consecinţă, capătul de plângere vizând violarea libertăţii negative de asociere prin obligativitatea înscrierii în UAR este inadmisibil, întrucât Curtea nu are competenţă materială în a-l analiza.
3. Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Curtea aminteşte faptul că pierderea proprietăţii asupra bunurilor utilizate în scopuri ilicite este admisibilă în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, eventuala pierdere a acelor bunuri este o consecinţă a dizolvării asociaţiei, fapt judecat legitim în contextul analizării violării art. 11. În consecinţă, şi acest capăt de plângere este vădit nefondat.
| ← Maestri contra Italiei - Lojă masonică Judecător Sancţiune | Radio France contra Franţei, - Libertatea presei Publicarea de... → |
|---|
