Constantin si Stoian contra Romaniei

HOTĂRÂREA

din 29 septembrie 2009, definitivă la 29 decembrie 2009,

în Cauza Constantin si Stoian împotriva României

(Cererile nr. 23.782/06 si 46.629/06)

În Cauza Constantin si Stoian împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunită într-o cameră compusă din: Josep CasadevaII, presedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecători, si Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 8 septembrie 2009,

pronuntă prezenta hotărâre, adoptată la aceeasi dată:

PROCEDURA

1.La originea cauzei se află două cereri (nr. 23.782/06 si 46.629/06) îndreptate împotriva României, prin care 2 cetăteni ai acestui stat, domnii Marius-Georgian Constantin si Florin Stoian(reclamantii),au sesizat Curtea la 1 iunie 2006 si, respectiv, 9 noiembrie 2006, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale(Conventia).

2.Reclamantii au fost reprezentati de domnul Niculae Constantin(primul reclamant)si de domnul Nicolae Trăistaru(al doilea reclamant),avocati în Bucuresti. Guvernul român(Guvernul)a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3.La 12 februarie 2008, presedintele Sectiei a treia a hotărât să comunice Guvernului plângerile având ca obiect lipsa unui proces echitabil (art. 6 § 1, 2 si 3 din Conventie) si folosirea agentilor provocatori. Întemeindu-se pe dispozitiile art. 29 § 3 din Conventie, acesta a hotărât, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul să fie examinate împreună.

ÎN FAPT

I.Circumstantele cauzei

4.Reclamantii s-au născut în anul 1979 si, respectiv, în anul 1971. Primul reclamant locuieste în Bucuresti iar al doilea în Afumati, judetul Ilfov.

5.La 11 noiembrie 2003, procurorul a început urmărirea penală împotriva lui „George" si a lui „Florin", identificati ulterior ca fiind reclamantii, pe baza unor informatii potrivit cărora acestia făceau trafic de droguri. Nu au fost precizate alte detalii în rezolutia de începere a urmăririi penale emisă de procuror.

6.La 18 noiembrie 2003, DIICOT din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române(politia)a solicitat o autorizatie de la parchet pentru folosirea unui investigator sub acoperire si pentru obtinerea a două grame de heroină în vederea dovedirii pretinsei implicări a reclamantilor în traficul de droguri. Aceasta a făcut trimitere la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri(Legea nr. 143). În aceeasi zi, sectia de combatere a criminalitătii organizate si a traficului de droguri a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti(parchetul)a autorizat operatiunea pentru 10 zile si a acordat cele două grame de heroină investigatorului acoperit (denumit/A/ex1în cadrul procedurii interne).

7.Politia a stabilit operatiunea de supraveghere în parcarea de la McDonalds Dristor (Bucuresti), unde urma să se desfăsoare operatiunea de trafic. Între timp, G.M., un colaborator al politiei (denumitAlex 2în cadrul procedurii interne) a stabilit o întâlnire cu primul reclamant, pe care îl cunoscuse anterior.

8. La ora 13,45, Alex 1 a sosit cu masina în zona parcării împreună cu Alex 2. Primul reclamant si un alt bărbat se aflau într-o altă masină. Alex 2 a iesit din masină si s-a apropiat de reclamant; trebuia să îi spună că Alex 1, pe care reclamantul nu îl cunostea, dorea să cunoască o persoană care îi putea vinde două grame de heroină. După o scurtă discutie, Alex 2 s-a întors însotit de primul reclamant; apoi, acesta din urmă a plecat cu masina împreună cu Alex 1. Politia a urmărit masina până când aceasta a oprit în fata unui bloc pe str. Zizin. Reclamantul a telefonat de pe telefonul mobil al lui Alex 1. A iesit din masină si a intrat în clădire, unde a rămas timp de 10-15 minute. Apoi, s-a întors cu al doilea reclamant la masina lui Alex 1. Primul reclamant s-a asezat pe scaunul din dreapta din fată, în timp ce al doilea reclamant a rămas în picioare aproape de usa dreaptă din fată a masinii. Alex 1 i-a dat bani primului reclamant; acesta din urmă i-a dat banii celui de-al doilea reclamant, care i-a luat si a plecat.

9.În acel moment, politistii au iesit din masinile lor si au strigat: „Politia, stati pe loc!". Al doilea reclamant a început să fugă, abandonându-si geaca si banii. A reusit să scape intrând în una dintre clădirile învecinate.

10.Primul reclamant a fost legitimat si perchezitionat. Saisprezece tablete de metadonă au fost găsite asupra sa. Acesta a admis că tabletele îi apartineau si a declarat că era un toxicoman care urma o cură de dezintoxicare si că era autorizat să ia metadonă. Un pachet mic continând 1,5 g de heroină era vizibil în masină în apropiere de schimbătorul de viteze. Politistii l-au confiscat.

11.În aceeasi zi, s-a efectuat o perchezitie în apartamentul de unde venise al doilea reclamant si în care acesta locuia cu S.F, concubina sa. Nu s-au găsit droguri.

12.Primul reclamant a fost retinut pentru 24 de ore, dar a fost eliberat la 19 noiembrie 2003. În timpul retinerii, acesta a fost dus la spital, sub suspiciunea că ar fi înghitit un pachet de heroină. Tratamentul nu a confirmat suspiciunile.

13.Al doilea reclamant a fost depistat la 18 mai 2004, după ce a fost recunoscut pe stradă de Alex 1. Acesta a fost retinut de politie. La 20 mai 2004, Tribunalul Bucuresti a dispus arestarea sa preventivă pentru 30 de zile. Ulterior, arestarea sa preventivă a fost prelungită de tribunal la fiecare 30 de zile până la finalizarea procedurii în fata primei instante.

B. Declaratiile reclamantilor în cursul urmăririi penale

14.La 18 noiembrie 2003, primul reclamant a dat o declaratie la politie, în prezenta unui apărător. Acesta a recunoscut că a intermediat vânzarea de droguri dintre Alex 1 si al doilea reclamant. A declarat că a luat banii de la Alex 1 si i-a dat celui de-al doilea reclamant, care apoi a pus o pungă mică cu heroină în apropierea schimbătorului de viteze. A declarat, de asemenea, că a obtinut tabletele de metadonă de la o asistentă medicală din Spitalul Bagdasar în schimbul unui pachet de cafea.

15.Dosarul de urmărire penală contine o a doua declaratie asemănătoare, care nu este datată si care este semnată numai de primul reclamant. Acesta a declarat că i-a fost luată în aceeasi zi, la momentul arestării sale.

16.Cu toate acestea, în ziua următoare, în prezenta apărătorului său, primul reclamant si-a schimbat pozitia si a declarat în fata Tribunalului Bucuresti că nu era traficant de droguri si că nu se mai dragase de 2 ani. A declarat, de asemenea, că G.M. i-a cerut să îl determine pe al doilea reclamant să iasă din casa acestuia si să meargă până unde se afla politia. A acceptat să colaboreze numai pentru că a înteles că era o operatiune sub acoperire a politiei. Acesta a afirmat în continuare că a avut loc un schimb de bani pentru o pungă mică între Alex 1 si al doilea reclamant. A confirmat, de asemenea, că cele 16 tablete de metadonă erau pentru propria utilizare si că Ie-a obtinut fără retetă.

17.La momentul audierii de către procuror, la 5 si 7 iulie 2004, primul reclamant a adoptat aceeasi pozitie ca în fata tribunalului. A explicat că a dat declaratia din 18 noiembrie 2003 crezând că va fi parte în ancheta penală doar în calitate de martor, nu ca acuzat.

18.La 19 mai 2004, al doilea reclamant i-a declarat procurorului că el nu i-a înmânat nimic primului reclamant, că nu stia ce continea micul pachet găsit în masină si că a acceptat să îl însotească pe primul reclamant la masină numai pentru că acesta din urmă i-a spus celui de-al doilea reclamant că avea bani pentru S.F., concubina celui de-al doilea reclamant. A declarat, de asemenea, că, la acel moment, nu stia că S.F. era traficantă de droguri. La 1 martie 2004, S.F. a fost, de asemenea, arestată pentru trafic de droguri în cadrul unei investigatii separate.

19.Al doilea reclamant si-a mentinut declaratiile anterioare la 20 mai 2004 în fata Tribunalului Bucuresti si la 7 iulie 2004 în cursul unei audieri în fata procurorului.

20.La 12 iulie 2004, parchetul i-a trimis în judecată pe reclamanti pentru săvârsirea infractiunilor de detinere si trafic ilicit de droguri periculoase conform Legii nr. 143. Acesta a stabilit, pe baza dovezilor adunate, că al doilea reclamant dăduse punga mică de heroină primului reclamant, care i-o înmânase lui Alex 1, si că în schimb Alex 1 îi dăduse banii, pe care acesta i-a predat apoi celui de-al doilea reclamant.

21.Procurorul a observat că primul reclamant a fost găsit vinovat pentru săvârsirea infractiunii de detinere si consum de droguri în 2001 si că al doilea reclamant nu avea cazier judiciar.

C. Procedura în fata Tribunalului Bucuresti

22.Reclamantii au fost audiati la 7 septembrie 2004. Primul reclamant a reiterat că a acceptat să îl contacteze pe al doilea reclamant numai ca urmare a faptului că fusese informat despre operatiunea sub acoperire a politiei. Al doilea reclamant si-a mentinut pozitia si a negat săvârsirea infractiunii de trafic de droguri.

23.Investigatorul sub acoperire si colaboratorul politiei au sustinut versiunea procurorului cu privire la fapte si au afirmat că primul reclamant nu fusese înstiintat în legătură cu operatiunea politiei.

24.Unii dintre martorii care dăduseră declaratii nefavorabile în privinta reclamantilor pe parcursul urmăririi penale si-au schimbat declaratiile în fata instantei si au pretins că au semnat fără să citească declaratiile redactate în întregime de către politisti.

25.În sedinta publică din 20 mai 2005, după mai multe adrese rămase fără răspuns din partea parchetului, avocatii reclamantilor nu au mai insistat pentru obtinerea de informatii cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu pachetul de heroină acordat lui Alex 1 în vederea desfăsurării operatiunii sub acoperire.

26.La 25 mai 2005, Tribunalul Bucuresti a pronuntat sentinta de achitare a reclamantilor. Acesta a considerat că elementele din dosar indicau faptul că, la 18 noiembrie 2003, politia a încercat să provoace o vânzare de droguri si a esuat. În consecintă, heroina primită de Alex 1 de la parchet a fost plasată în masină pentru a dovedi pretinsa săvârsire a infractiunii. Tribunalul a observat, de asemenea, că urmărirea penală a fost pornită nelegal, la 11 noiembrie, deoarece la data respectivă nu existau informatii relevante cu privire la pretinsul comportament infractional al reclamantilor, iar faptele care erau cercetate au avut loc abia la 18 noiembrie. În plus, tribunalul a observat că schimbul de bani pentru droguri nu era dovedit si că martorii nu puteau sustine versiunea procurorului. Tribunalul a dispus punerea în libertate a celui de-al doilea reclamant.

D. Procedura în căile de atac

27.La 3 octombrie 2005, procedura în apel a debutat în fata Curtii de Apel Bucuresti, ca urmare a apelului formulat de parchet. Curtea de apel a ascultat concluziile procurorului si ale avocatilor reclamantilor. Reclamantii au beneficiat de dreptul de a se adresa instantei în temeiul ultimului cuvânt al inculpatului. Nu au fost solicitate alte probe de către părti si nici nu au fost administrate alte probe de către instantă.

28.La 10 octombrie 2005, curtea de apel I-a condamnat pe primul reclamant la 7 ani închisoare, iar pe al doilea reclamant ia 6 ani închisoare. Instanta a considerat că ar fi trebuit să i se acorde mai multă importantă descrierii detaliate a evenimentelor făcută de investigatorul acoperit si de colaborator, deoarece se corobora cu rapoartele politiei cu privire la arestarea în flagrant delict si astfel declaratiile acestora reflectau adevărul. Instanta a decis că primul reclamant nu a spus adevărul în declaratiile sale si că acesta a pretins că a fost înstiintat despre actiunea sub acoperire a politiei numai pentru că stia din propria experientă că legea proteja colaboratorii. Aceasta a concluzionat, de asemenea, că scopul celui de-al doilea reclamant a fost să tergiverseze cercetările. Instanta a considerat schimbarea pozitiei martorilor drept dovadă a relei-credinte a acestora.

Curtea de apel a anulat interpretarea tribunalului privind utilizarea mijloacelor de constrângere după cum urmează:

„Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozitiile articolului 68 alin. 1 si 2 Cod procedură penală, asa cum în mod gresit a retinut instanta de fond, cât timp nu a rezultat din probele administrate în cauză că inculpatul Constantin Marius Georgian a fost amenintat sau constrâns să săvârsească fapta. De asemenea, nu a rezultat că inculpatul a fost determinat de organele de politie să săvârsească infractiunea, [...] a fost de acord să intermedieze vânzarea de droguri [...], însă în fata instantei nu a mai recunoscut rolul său de intermediar."

Instanta s-a pronuntat cu privire la argumentele referitoare la originea heroinei găsite după cum urmează:

„[...] Constantin Marius Georgian în persoană a declarat, la momentul prinderii sale de către politie si în declaratiile ulterioare, că drogurile găsite în masină i-au fost date de către Stoian Florin, în schimbul sumei de 6.000.000 ROL."

29.Primul reclamant a fost condamnat si pentru posesia ilegală a 16 tablete de metadonă.

30.Instanta a dedus arestarea preventivă a celui de-al doilea reclamant de la „19 mai 2004 la 25 mai 2004". De asemenea, aceasta a confiscat, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143, cele 8 tablete de metadonă si 1,48 g de heroină rămase, în urma testelor de laborator, de la primul si, respectiv, al doilea reclamant.

31.La 11 mai 2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat condamnarea, în urma judecării recursului declarat de reclamanti.

De asemenea, aceasta a corectat eroarea materială din hotărârea pronuntată în apel, cu privire la arestarea preventivă a celui de-al doilea reclamant si, printr-o încheiere interlocutorie din 14 iulie 2006, a constatat că acesta a fost retinut de la 19 mai 2004 la 25 mai 2005.

E. Alte proceduri

32.La 7 iulie 2004, la 2 iunie si la 16 august 2006, reclamantii au depus o plângere penală împotriva lui G.C., a procurorilor responsabili de anchetarea lor, a investigatorului acoperit si a martorilor, sustinând că acestia au depus mărturie mincinoasă în fata autoritătilor însărcinate cu cercetarea penală, în plus, în plângerea din 7 iulie 2004, primul reclamant s-a plâns că mai multe probe aduse de el au dispărut din materialul de urmărire penală. La 11 octombrie 2004, la 23 mai si la 13 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lui G.C si a iui Alex 1. La 25 februarie 2008, Parchetul de lângă Tribunalul Bucuresti a pronuntat o rezolutie similară cu privire la martori.

II.Dreptul intern si international relevant

33.Art. 68 din Codul de procedură penală prevede după cum urmează:

ARTICOLUL 68

„(1) Este oprit a se întrebuinta violente, amenintări ori alte mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obtine probe.

(2) De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârsească sau să continue săvârsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe."

34.Dispozitiile relevante din Legea nr. 143 dispun după cum urmează:

ARTICOLUL 1

„În prezenta lege termenii si expresiile de mai jos au următorul înteles:

k)investigatori acoperiti:politisti special desemnati să efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii în vederea strângerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea făptuitorilor si acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată."

ARTICOLUL 21

„(1) Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de probă, în situatiile în care există indicii temeinice că a fost săvârsită sau că se pregăteste comiterea unei infractiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege."

ARTICOLUL 22

„(1) Politistii din formatiunile de specialitate, care actionează ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice, esentiale si precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activitătilor infractionale si a identificării persoanelor implicate în astfel de activităti.

(2) Actele încheiate de politistii si colaboratorii acestora, prevăzuti la alin. (1), pot constitui mijloace de probă."

35.Textele Consiliului Europei privind utilizarea tehnicilor speciale de investigatie sunt detaliate înRamanauskas împotriva Lituaniei(MC), nr. 74.420/01, pct. 35-37, CEDO 2008-... .

ÎN DREPT

1.Conexarea cauzelor

36.Având în vedere caracterul similar al cauzelor atât în fapt, cât si în drept, Curtea consideră necesar să le conexeze si să le examineze împreună.

II.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Conventie

37.Reclamantii s-au plâns că nu au beneficiat de un proces echitabil în cadrul procesului penal desfăsurat împotriva lor, pretinzând o încălcare a art. 6 § 1, 2 si a art. 6 § 3 a), b) si c) din Conventie, care dispun după cum urmează:

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia, în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea arfi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însusi sau să fie asistat de un apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;".

38.În special, reclamantii s-au plâns că au fost determinati să săvârsească o faptă penală de către investigatorul acoperit si de colaboratorul acestuia, care au actionat ca agenti provocatori.

39.Acestia au considerat că procurorul nu a respectat cerintele procedurale la momentul emiterii rechizitoriului; că acuzarea s-a bazat pe probe adunate prin presiuni asupra martorilor pentru a depune mărturie mincinoasă; că primul reclamant nu a fost asistat de un apărător atunci când a făcut prima declaratie si atunci când procurorul l-a informat cu privire ia acuzatiile aduse la 18 noiembrie 2003 si nu a fost citat în mod corespunzător în cursul investigatiilor; si că al doilea reclamant nu a fost informat despre actele de urmărire penală între 18 noiembrie 2003 si 19 mai 2004.

40.De asemenea, acestia s-au plâns de modul în care Curtea de Apel a schimbat interpretarea faptelor, fără să readministreze probele si fără să clarifice provenienta banilor dati de Alex 1 sau ce s-a întâmplat cu banii si cele două grame de heroină acordate de procuror investigatorului acoperit. De asemenea, al doilea reclamant a precizat că curtea de apel nu a dispus examinarea amprentelor de pe punga de heroină pentru a stabili dacă acesta atinsese punga respectivă.

41.În plus, primul reclamant s-a plâns că fusese autorizat să detină metadonă în calitate de consumator de droguri aflat în cură de dezintoxicare si a fost astfel condamnat pentru o infractiune pe care nu o săvârsise.

42.În cele din urmă, reclamantii s-au plâns că modul în care curtea de apel a interpretat probele Ie-a încălcat dreptul la prezumtia de nevinovătie.

43.Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. De asemenea, Curtea constată că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarată admisibil.

1. Argumentele părtilora) Guvernul

44.Guvernul a afirmat că un sistem care să permită operatiuni sub acoperire ale politiei exista si în alte tări europene si era recomandat de Consiliul Europei si de Uniunea Europeană în anumite situatii.

45.În ceea ce priveste faptele din prezenta cauză, Guvernul a negat utilizarea mijloacelor de constrângere din partea politiei, argumentând că informatiile detinute înainte de operatiunea sub acoperire au arătat că primul reclamant fusese predispus la săvârsirea unei fapte penale [s-a făcut trimitere la CauzaSequeira împotriva Portugaliei(dec), nr. 73.557/01, CEDO 2003-VI]. Guvernul a subliniat că al doilea reclamant nu a avut niciun contact direct cu investigatorul acoperit.

46.Guvernul admite că se pare că primul reclamant a fost interogat o dată de către procuror în absenta apărătorului său. Cu toate acestea, consideră că dreptul la apărare al reclamantului nu a fost încălcat prin faptul respectiv, deoarece acesta nu a făcut declaratii incriminatoare. În plus, consideră că episodul respectiv a rămas un episod izolat, întrucât reclamantul a fost asistat de apărătorul său pe parcursul celorlalte audieri mai complexe.

De asemenea, Guvernul a subliniat că al doilea reclamant nu a fost informat cu privire la investigatii, deoarece acesta s-a ascuns de la 18 noiembrie 2003 până în mai 2004.

47.Guvernul a respins sustinerile cu privire la un proces inechitabil în fata curtii de apel. Potrivit acestuia, instanta a oferit o interpretare detaliată a probelor si a explicat amănuntit concluziile la care a ajuns. În plus, decizia a fost confirmată de Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În afară de aceasta, spre deosebire de CauzaTeixeira de Castro împotriva Portugaliei(9 iunie 1998,Culegere de hotărâri si decizii,1998-IV), în spetă, instantele nu si-au întemeiat decizia numai pe mărturiile investigatorilor sub acoperire. Reclamantii au fost audiati de tribunal (Guvernul a făcut trimitere, acontrarie,laQ-auza IIisescu si Chiforec împotriva României,nr. 77.364/01, 1 decembrie 2005) si au avut posibilitatea de a supune investigatorul acoperit unui interogatoriu (a se vedea, acontrarie, Dănilă împotriva României,nr. 53.897/00, 8 martie 2007).

Potrivit Guvernului, era suficient ca prima instantă să examineze probele în mod direct.

48.Guvernul a subliniat că, în ceea ce priveste originea drogurilor, curtea de apel a clarificat îndoielile, deoarece a stabilit că pachetul a fost dat lui Alex 1 de către al doilea reclamant în schimbul banilor. În plus, Guvernul a afirmat că apărătorii reclamantilor nu au solicitat probe suplimentare în fata curtii de apel.

49.De asemenea, Guvernul a afirmat că atât instantele, cât si procurorii au examinat sustinerile reclamantilor cu privire la mijloacele de constrângere din partea agentilor de politie si Ie-a respins prin pronuntarea de decizii motivate în mod corespunzător.

50.In cele din urmă, Guvernul a argumentat că primul reclamant nu a prezentat o retetă valabilă pentru metadonă. În orice caz, instanta de apel si cea de recurs i-au răspuns cererii.

b) Reclamantii

51.Primul reclamant a reiterat că a fost informat chiar de la început despre operatiunea sub acoperire si că i s-a solicitat colaborarea la organizarea unui flagrant pentru cel de-al doilea reclamant. Potrivit acestuia, Alex 1 a actionat ca agent provocator si a folosit cele două grame de heroină ca să le însceneze fapta reclamantilor. Acesta a subliniat că instantele nu au putut să stabilească ce s-a întâmplat cu heroina respectivă. În cele din urmă, el a sustinut că a prezentat o autorizatie valabilă pentru posesia de metadonă la momentul respectiv.

52.Al doilea reclamant nu si-a prezentat argumentele în termenul stabilit de Curte.

2.Motivarea Curtii

53.Curtea observă că, pentru a contesta caracterul echitabil al procesului, reclamantii au prezentat două argumente. În primul rând, acestia au sustinut că au săvârsit infractiunea numai din cauza interventiei agentilor provocatori, primul reclamant pretinzând că a stiut despre operatiunea sub acoperire a politiei, iar al doilea reclamant că a acceptat să îl însotească pe primul reclamant la masină numai pentru a primi banii concubinei sale. În al doilea rând, acestia au sustinut că, la momentul condamnării lor, curtea de apel nu a efectuat o examinare amănuntită a probelor.

54.Curtea reaminteste jurisprudenta sa recentă privind art. 6 în care a dezvoltat conceptul de înscenare ca fiind distinct de folosirea tehnicilor legale ale activitătilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atentă a materialului de urmărire penală atunci când un acuzat invocă utilizarea mijloacelor de constrângere din partea agentilor de politie. În acest context, Curtea a stabilit, de asemenea, că functia sa în temeiul art. 6 § 1 nu este să determine dacă anumite probe au fost obtinute în mod nelegal, ci, mai degrabă, să examineze dacă o asemenea „nelegalitate" a avut drept consecintă încălcarea altui drept protejat de Conventie; astfel, trebuie să examineze calitatea evaluării de către instantele interne a pretinsei înscenări si să se asigure că acestea au respectat în mod corespunzător drepturile acuzatului la apărare, în special respectarea principiului contradictorialitătii si de egalitate a armelor [a se vedeaRamanauskas,citată anterior, pct. 49-61,Malininas împotriva Lituaniei,nr. 10.071/04, pct. 34-35, 1 iulie 2008, siBykov împotriva Rusiei(MC), nr. 4.378/02, pct. 88-93, lomartie 2009].

55.Pentru a constata dacă agentul de politie sub acoperire s-a limitat la „investigarea activitătii infractionale într-un mod în principal pasiv" în prezenta cauză (a se vedeaRamanauskas,citată anterior, pct. 55), Curtea tine seama de următoarele consideratii. Nimic din trecutul reclamantilor nu a sugerat o predispozitie spre traficul de droguri. Doar faptul că unul dintre ei era un consumator de droguri condamnat (a se vedea pct. 21) nu poate schimba concluzia Curtii. Curtea observă că procurorul nu a oferit detalii si nici nu s-a referit la vreo probă obiectivă, cu privire la pretinsul comportament infractional al reclamantilor, în decizia sa de începere a urmăririi penale. În plus, nu s-a găsit heroină în posesia primului reclamant sau în casa celui de-al doilea reclamant (a se vedea pct. 10-12).

56.De asemenea, Curtea observă că părtile au oferit interpretări diferite ale evenimentelor care au avut loc la 18 noiembrie 2003. Potrivit Guvernului, primul reclamant a acceptat să intermedieze schimbul între investigatorul acoperit, a cărui identitate nu o cunostea, si al doilea reclamant, iar drogurile găsite în masina agentului proveneau din schimbul respectiv. Cu toate acestea, pretinzând provocarea din partea politiei, primul reclamant a declarat că a fost informat cu privire la operatiunea sub acoperire, în timp ce al doilea reclamant a pretins că a fost indus în eroare să accepte banii; ambii reclamanti sustin că cele două grame de heroină găsite de politisti erau cele care au fost acordate de parchet pentru operatiunea sub acoperire.

57.În lumina acestei controverse si sub rezerva rolului său subsidiar cu privire la interpretarea probelor, Curtea va examina dacă reclamantii au putut să conteste în mod eficient aspectul provocării (a se vedeaRamanauskas,pct. 60-61, siMalininas,pct. 34, ambele citate anterior).

58.Tribunalul a hotărât că probele obtinute de la reclamanti, investigatorul acoperit si martori au confirmat că a existat provocare din partea politiei si, prin urmare, a achitat reclamantii pentru acest motiv.

59.Cu toate acestea, pe baza acelorasi probe, curtea de apel a anulat sentinta si i-a condamnat pe reclamanti pentru trafic de droguri. Procedând astfel, curtea de apel nu a audiat persoanele cărora li s-au luat declaratii în fata procurorului si a tribunalului. Aceasta a acordat mai multă importantă declaratiilor obtinute de procuror si a considerat că declaratiile date în fata instantei nu au fost conforme cu realitatea.

60.Curtea reiterează că, atunci când i se solicită unei curti de apel să examineze cauza în fapt si în drept si să se pronunte cu privire la aspectul vinovătiei sau nevinovătiei reclamantului, precum în cazul de fată, aceasta nu poate, în ceea ce priveste procesul echitabil, să stabilească faptele în mod corespunzător fără o examinare directă a probelor prezentate în persoană de către reclamant, în cazul în care acesta sau aceasta sustine că nu a săvârsit fapta presupusă a constitui infractiune (a se vedeaDănilă împotriva României,nr. 53.897/00, pct. 35, 8 martie 2007). În prezenta cauză, curtea de apel nu a examinat nicio probă si nici nu a audiat în mod direct reclamantii cu privire la fondul acuzatiilor; faptul că reclamantii nu au solicitat în mod expres examinarea unor probe suplimentare de către curtea de apel, după cum a subliniat Guvernul, nu împiedică instanta respectivă să ia măsuri pozitive în acest sens (a se vedeaDănilă,citată anterior, pct. 41). De asemenea, ultimul cuvânt al reclamantilor în fata instantei nu poate fi echivalat cu dreptul acestora de a fi audiati de instantă în timpul procesului (a se vedeaConstantinescu împotriva României,nr. 28.871/95, pct. 58,CEDO2000-VIII).

61.În afară de aceasta, sub rezerva faptului că nu poate trece cu vederea că depozitiile unui martor în sedintă publică si sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaratii făcute de acelasi martor în cursul urmăririi penale, nici măcar atunci când cele două sunt contradictorii (a se vedeaDoorson împotriva Olandei,26 martie 1996, pct. 78,Culegere1996-11), Curtea nu este convinsă de rationamentul sumar al curtii de apel pentru a justifica prioritatea acordată declaratiilor obtinute de procuror. Curtea observă, în special, că bănuielile nutrite de curtea de apel privind lipsa de onestitate a martorilor nu erau justificate de constatările anchetatorilor în această privintă. Faptul că reclamantii au fost audiati de tribunal si au avut posibilitatea de a supune martorii unei confruntări la acel moment al procedurii nu schimbă convingerea Curtii în această privintă.

62.În cele din urmă, spre deosebire de Guvern, Curtea nu este convinsă de răspunsul pe care autoritătile, în special instantele, l-au dat acuzatiilor de constrângere din partea politiei (a se vedeaRamanauskas,citată anterior, pct. 61). Fie că primul reclamant era sau nu la curent cu actiunea politiei si fie că al doilea reclamant a fost sau nu indus în eroare să accepte banii, faptele cauzei arată că, dacă nu ar fi existat solicitarea explicită a agentului de a cumpăra droguri, nu arfi avut loc niciunul dintre evenimentele de la 18 noiembrie.

63.Curtea consideră că curtea de apel nu a examinat în mod corespunzător schimbarea de pozitie a primului reclamant, considerând, fără explicatii suplimentare, că a refuzat, în fata instantelor, să admită implicarea sa în traficul de droguri.

64.În concluzie, având în vedere importanta si dificultătile sarcinii investigatorilor, Curtea consideră, tinând seama de consideratiile precedente, că actiunile ofiterului de politie sub acoperire si ale colaboratorului acestuia au avut drept consecintă determinarea reclamantilor să săvârsească fapta penală pentru care au fost condamnati, depăsind simpla investigatie pasivă a activitătii infractionale existente, si că instantele interne nu au investigat suficient acuzatiile de provocare. Pentru aceste motive, procesul reclamantilor a fost privat de caracterul echitabil impus de art. 6 din Conventie.

În consecintă, a fost încălcat art. 6 § 1 din Conventie în această privintă.

65.În afară de aceasta, Curtea consideră că, în urma concluziei de mai sus, nu este necesar să se mai examineze celelalte capete de cerere.

III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Conventiei

66.Curtea a examinat celelalte capete de cerere. Cu toate acestea, având în vedere toate elementele de care dispune si în măsura în care este competentă să se pronunte cu privire la aspectele invocate, Curtea consideră că acestea nu indică nicio pretinsă încălcare a drepturilor si a libertătilor stabilite în Conventie sau în protocoalele la aceasta. În special, al doilea reclamant s-a plâns, în temeiul art. 6 § 1 din Conventie, că, datorită deducerii eronate a arestării sale preventive de către instantele interne, ar trebui să ispăsească un an suplimentar de detentie. Această eroare a fost, de fapt, corectată de Înalta Curte de Casatie si Justitie la 14 iulie 2006 (a se vedea pct. 31). În cele din urmă, invocând în esentă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, al doilea reclamant s-a plâns că nu putea să respecte ordinul de confiscare privind cele 1,48 g de heroină, întrucât heroina găsită la 18 noiembrie fusese deja predată investigatorilor si nu detinea alte droguri. Cu toate acestea, Curtea observă că ordinul de confiscare se referea la aceleasi droguri care au fost confiscate de politisti în timpul evenimentelor din 18 noiembrie (ase vedea pct. 30) si că nu au fost luate împotriva reclamantilor alte măsuri care să aducă atingere drepturilor patrimoniale ale acestora în sensul art. 1.

67.Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat si trebuie respins în sensul art. 35 § 3 si 4 din Conventie.

IV.Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

68.Articolul 41 din Conventie prevede:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă."

A. Prejudiciu

69.Primul reclamant a solicitat Curtii să stabilească o sumă rezonabilă pentru prejudiciul material si moral.

Al doilea reclamant a solicitat initial, în cererea introductivă, cu titlu de prejudiciu material, suma de 252.000 euro(EUR)si suma de 300.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral; acesta nu a răspuns solicitării Curtii, la 17 iunie 2008, pentru formularea pretentiilor sale în conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curtii. După ce au expirat termenele stabilite pentru introducerea cererilor de satisfactie echitabilă si după ce reclamantul a fost avertizat că solicitarea sa ar putea fi respinsă, acesta a informat Curtea că îsi mentinea pretentiile initiale.

70.Guvernul a sustinut că solicitarea primului reclamant pentru prejudiciul material ar trebui respinsă, întrucât acesta nu a adus probe cu privire la prejudiciul suferit.

Cu privire la pretentiile celui de-al doilea reclamant, Guvernul a considerat că acestea ar trebui respinse, întrucât nu Ie-a prezentat în conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curtii. Guvernul a făcut trimitere laNitescu împotriva României(nr. 26.763/03, pct. 48, 21 aprilie 2009). În plus, acesta a sustinut că sumele solicitate pentru pretinsul prejudiciu material erau excesive si nejustificate si că nu există nicio legătură de cauzalitate între aceste sume si actele autoritătilor.

De asemenea, Guvernul consideră că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui, în sine, o reparatie suficientă a prejudiciului moral pretins de reclamanti.

71.Curtea nu identifică nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată si prejudiciul material pretins de către primul reclamant; prin urmare, respinge acest capăt de cerere.

Pe de altă parte, acordă primului reclamant 10.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

72.În cele din urmă, Curtea observă că al doilea reclamant, care a fost reprezentat de avocat, nu a respectat conditiile pentru prezentarea pretentiilor si nici nu a prezentat o justificare rezonabilă pentru nerespectarea termenelor. Prin urmare, Curtea îi respinge acestuia toate capetele de cerere.

B. Cheltuieli de judecată

73.Reclamantii nu au solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată.

C. Dobânzi moratorii

74.Curtea consideră potrivit ca rata dobânzilor moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA,

1.decide să conexeze cererile;

2.declară cererea admisibilă în ceea ce priveste capătul de cerere întemeiat pe art. 6 (echitatea procedurii penale si prezumtia de nevinovătie) si inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;

3.hotărăste că a fost încălcat art. 6 § 1 din Conventie ca urmare a utilizării mijloacelor de constrângere din partea politiei si a lipsei investigării acestui aspect de către autoritătile interne;

4.hotărăste că nu este necesar să se examineze celelalte capete de cerere în temeiul art. 6 din Conventie;

5.hotărăste:

a) ca statul pârât să îi plătească primului reclamant, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 10.000 EUR (zece mii euro) pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, ce vor fi convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plătii;

b) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă si majorată cu 3 puncte procentuale;

6.respinge cererea de reparatie echitabilă pentru restul pretentiilor.

Întocmită în limba engleză, apoi comunicată în scris, la data de 29 septembrie 2009, în conformitate cu art. 77 § 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

Josep Casadevall,

presedinte

Stanley Naismith

grefier adjunct

← Paula Constantinescu contra Romaniei		Canciovici si altii contra României →