Brumarescu contra Romaniei - Satisfactia echitabila
| Comentarii |
|
ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
CURTEA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI
în cauza Brumãrescu împotriva României
(Cererea nr. 28.342/95)
(Satisfactie echitabilã)
În cauza Brumãrescu împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, constituitã în Marea Camerã formatã din urmãtorii judecãtori:
domnul L. Wildhaber, presedinte;
doamna E. Palm;
domnii C.L. Rozakis;
J.-P. Costa;
L. Ferrari Bravo;
L. Caflisch;
L. Loucaides;
P. Küris;
W. Fuhrmann;
K. Jungwiert;
sir Nicolas Bratza;
doamna N. Vajić;
domnul J. Hedigan;
doamna W. Thomassen;
domnii T. Pantîru;
E. Levits, judecãtori;
L. Mihai, judecãtor ad-hoc;
si, de asemenea, doamna M. de Boer-Buquicchio, grefier adjunct, dupã ce a deliberat în Camera de Consiliu, în zilele de 18 octombrie 2000 si 10 ianuarie 2001, pronuntã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la data de 10 ianuarie 2001:
PROCEDURA
1.Curtea a fost sesizatã de cãtre un cetãtean român, domnul Dan Brumãrescu(reclamantul), la 3 noiembrie 1998 si de cãtre Comisia Europeanã a Drepturilor Omului(Comisia)la 6 noiembrie 1998, în termenul de trei luni prevãzut de fostele articole 32 alin. 1 si 47 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale(conventia). La originea cauzei se aflã o plângere (nr. 28.342/95) îndreptatã împotriva României, introdusã la Comisie la data de 9 mai 1995 de domnul Brumãrescu, în conformitate cu fostul articol 25 din conventie.
2.În hotãrârea din 28 octombrie 1999(hotãrârea cu privire la fondul cauzei)Curtea a concluzionat în unanimitate cã a existat o încãlcare a art. 6 alin. 1 din conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce priveste art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la conventie a apreciat cã în
cauzã nu a existat nici o justificare pentru lipsirea de proprietate si cã, în orice caz, nu a fost respectat un just echilibru, reclamantul trebuind sã suporte si continuând sã suporte o sarcinã exorbitantã, incompatibilã cu dreptul sãu la respectarea proprietãtii (CEDH 1999-VII, alin. 79-80).
3.În temeiul art. 41 din conventie, reclamantul a solicitat acordarea unei satisfactii echitabile în valoare de câteva sute de mii de dolari S.U.A. (USD), reprezentând despãgubiri pentru prejudiciul suferit si, de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecatã.
4.Având în vedere cã problema aplicabilitãtii art. 41 nu putea fi încã solutionatã, prin hotãrârea principalã s-a dispus amânarea discutãrii acestei chestiuni. Curtea a invitat Guvernul si pe reclamant sã depunã în termen de trei luni observatii scrise asupra aplicabilitãtii art. 41 si a invitat pãrtile sã îi comunice cu precãdere orice fel de întelegere la care s-ar fi putut ajunge(ibidem,alin. 84 si pct. 4 din dispozitiv). Prin urmare, presedintele a acordat termen pe data de 15 aprilie 2000.
5.Guvernul a transmis observatiile la datele de 28 ianuarie si 15 martie 2000, iar reclamantul, la datele de 25 ianuarie, 14 martie si 14 aprilie 2000.
6.La data de 8 iunie 2000, în temeiul art. 61 alin. 3 din Regulamentul Curtii, presedintele a acordat domnului Mircea Dan Mirescu permisiunea de a prezenta observatii scrise cu privire la anumite aspecte ale cauzei. Aceste observatii au fost primite de cãtre Curte la data de 30 mai 2000.
7.În conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. 5 din regulament, Guvernul a prezentat în scris rãspunsul sãu la data de 21 iulie 2000, iar reclamantul, la datele de 11 septembrie, 2 octombrie si 17 noiembrie 2000.
8.Din documentele prezentate de cãtre pãrti rezultã cã apelul declarat de reclamant împotriva hotãrârii din 21 aprilie 1999 (hotãrârea pe fond, alin. 30) a fost respins de Tribunalul Bucuresti la data de 28 februarie 2000. Sesizat în temeiul Legii nr. 112/1995, tribunalul a decis cã, în conformitate cu dispozitiile acestei legi, reclamantul avea dreptul doar la despãgubiri. Împotriva acestie decizii reclamantul a declarat recurs la Curtea de Apel Bucuresti. Recursul a fost respins la data de 26 octombrie 2000.
Totusi acesta a cerut amânarea pentru o perioadã de 6 luni a executãrii sentintei.
ÎN DREPT
9.Articolul 41 din conventie prevede:
“În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a conventiei sau a protocoalelor si dacã dreptul intern al înaltei pãrti contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecintelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrtii lezate, dacã este cazul, o reparatie echitabilã.”
A.Prejudiciul material
1.Punctul de vedere al reclamantului
10.Reclamantul a arãtat cã modalitatea cea mai potrivitã prin care Guvernul ar putea sã repare prejudiciul este aceea de restituire a întregului imobil: teren si constructie.
11.În cazul în care Guvernul nu ar putea sã îi restituie proprietatea, reclamantul a declarat cã este dispus sã accepte despãgubiri si a pretins o sumã reprezentând valoarea proprietãtii la pretul pietei. Având în vedere cã apartamentul ocupat de acesta si partea de teren aferentã i-au fost deja restituite, în conformitate cu hotãrârea din data de 24 martie 1998 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 (a se vedea hotãrârea pe fond, alin. 28), a rãmas în discutie doar problema diferentei dintre valoarea întregii proprietãti si valoarea constructiei si terenului aferent apartinând reclamantului.
Deoarece restul imobilului, cu exceptia apartamentului domnului Mirescu, nu a fost vândut chiriasilor, reclamantul sustinut cã statul nu poate oferi nici o justificare pentru efuzul restituirii în naturã. În consecintã, nu i se pot plãti despãgubiri decât pentru apartamentul domnului Mirescu.
12.Pentru a-si justifica pretentiile reclamantul a depus o expertizã efectuatã de expertul D.S., membru al Corpului Expertilor Tehnici din România, si a arãtat cã valoarea imobilului la data de 1 septembrie 2000 era de 5.757.000.000 lei, echivalentul a 250.600 dolari S.U.A. (USD). Aceastã sumã reprezintã: 126.500 USD valoarea terenului, adicã 251 USD/m2, si 124.100 USD valoarea constructiei, adicã 216 USD/m2. În ceea ce priveste apartamentul pe care îl ocupã, reprezentând 39,3% din ansamblul imobilului, a indicat suma de 48.771 USD.
13.Reclamantul a subliniat faptul cã proprietatea sa, compusã din 503 m2teren si constructie în suprafatã de 575 m 2 (cu suprafata parterului de aproximativ 200 m2), este situatã în cartierul Cotroceni din Bucuresti, care face parte din zona “0”, dupã cum a fost definitã de cãtre Consiliul Local al Municipiului Bucuresti în mai multe hotãrâri ce au ca obiect preturile terenurilor în Bucuresti.
În orice oras preturile proprietãtilor situate în zona “0” sunt dintre cele mai ridicate. Reclamantul a arãtat cã într-o serie de hotãrâri luate de Consiliul Local al Municipiului Bucuresti pretul unor terenuri similare cu al sãu a fost stabilit la aproximativ 300 USD/m2.
În ceea ce priveste constructia a precizat cã aceastã casã, construitã în anul 1930, este alcãtuitã dintr-un demisol amenajat, parter si etaj, plus o mansardã, precum si douã garaje. Pentru a determina valoarea imobilului raportul de expertizã depus de reclamant a avut în vedere criteriile stabilite prin dispozitiile legale care reglementeazã pretul pietei imobilelor. Or, pretul de 216 USD/m 2 ar fi conform pretului de piatã al imobilelor, care uneori poate depãsi 300 USD/m2.
14.Din acest punct de vedere reclamantul a criticat decizia din 24 martie 1998 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 si expertiza prezentatã de Guvern, care, a sustinut acesta, erau întemeiate pe criteriile stabilite prin Legea nr. 112/1995. Or, aplicarea acestor criterii nu a stabilit valoarea realã a proprietãtii, ci o valoare minimã, scopul Legii nr. 112/1995 fiind acela de a permite chiriasilor din casele nationalizate sã cumpere la preturi reduse apartamentele pe care le ocupau.
2.Punctul de vedere al tertului intervenient
15.Tertul intervenient, domnul Mirescu, a arãtat cã este proprietarul apartamentului de la parterul constructiei, pe care statul l-a vândut unchilor sãi în anul 1973 si pe care acesta l-a mostenit. Prin urmare, statul nu îl poate restitui reclamantului fãrã sã comitã o nouã injustitie. Domnul Mirescu a apreciat cã statul ar trebui sã acorde reclamantului despãgubiri pentru acest apartament.
3.Punctul de vedere prezentat de Guvern
16.Guvernul a subliniat faptul cã “bunul” reclamantului, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 - pierderea acestuia determinând Curtea sã constate o încãlcare a acestui articol -, nu include si apartamentul domnului Mirescu. Cu privire la acest fapt a arãtat cã Judecãtoria Sectorului 5 Bucuresti nu putea recunoaste în mod legal dreptul de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil.
17.Guvernul a sustinut, de asemenea, cã reclamantul ar fi putut obtine restituirea în naturã a proprietãtii sale prin înaintarea unei actiuni în revendicare cãtre instantele interne.
18.În ceea ce priveste evaluarea proprietãtii Guvernul a contestat atât criteriile avute în vedere de expertul D.S., cât si suma finalã stabilitã.
La rândul sãu, Guvernul a depus o expertizã efectuatã de V.S., membru al Corpului Expertilor Tehnici din România. Conform acestui raport de expertizã, alcãtuitã conform criteriilor stabilite de Legea nr. 112/1995, valoarea imobilului la data de 1 martie 1999 a fost apreciatã la 108.058 USD, ceea ce reprezintã 110 USD/m2pentru constructie si 87 USD/m 2 pentru teren.
În ceea ce priveste hotãrârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112 din 24 martie 1998 Guvernul a subliniat faptul cã reclamantului i s-a restituit apartamentul pe care îl ocupã si terenul aferent în suprafatã de 168 m 2 . Guvernul aratã cã valoarea apartamentului si a terenului aferent este de 38.578 USD. Prin urmare, reclamantului ar trebui sã i se acorde despãgubiri corespunzãtoare diferentei dintre valoarea proprietãtii (108.058 USD) si valoarea apartamentului si terenului deja restituite (38.578 USD), adicã suma de 69.480 USD.
4.Aprecierea Curtii
19.Curtea reaminteste cã o hotãrâre în care se constatã o încãlcare a conventiei impune statului pârât obligatia juridicã de a pune capãt încãlcãrii si de a repara consecintele, astfel încât sã restabileascã pe cât posibil situatia existentã înaintea încãlcãrii.
20.Statele contractante, pãrti într-o cauzã, sunt în principiu libere sã aleagã mijloacele prin care sã se conformeze unei hotãrâri care constatã o încãlcare. Aceastã libertate de apreciere în ceea ce priveste modalitatea executãrii unei hotãrâri reflectã libertatea de alegere acordatã o datã cu obligatia fundamentalã impusã prin conventie statelor contractante, aceea de a asigura respectarea drepturilor si libertãtilor garantate (art. 1). Dacã în urma încãlcãrii dreptului de proprietate restituirea în naturã este totusi posibilã, statul este obligat sã o dispunã. Dacã, pe de altã parte, dreptul intern nu permite sau permite doar partial înlãturarea consecintelor încãlcãrii, art. 41 împuterniceste Curtea sã acorde pãrtii vãtãmate, dacã este cazul, despãgubirile pe care le considerã necesare [a se vedea hotãrârea din 31 octombrie 1995 în cauzaPapamichalopoulos si altii împotriva Greciei(art. 50), seria A nr. 330-B, alin. 34].
21.În hotãrârea cu privire la fondul cauzei Curtea a arãtat: “(…) Curtea constatã cã nu s-a oferit nici o justificare pentru situatia creatã în urma deciziei Curtii Supreme de Justitie. În special, nici aceastã instantã, nici Guvernul nu au prezentat motive serioase care sã ducã la concluzia cã lipsirea de proprietate a fost justificatã pentru «cauze de utilitate publicã». În plus, Curtea constatã cã reclamantul a fost lipsit de proprietatea bunului sãu de mai bine de patru ani, fãrã sã fi primit despãgubiri care sã reflecte valoarea realã a acestuia, si cã eforturile depuse pentru redobândirea dreptului de proprietate s-au dovedit pânã în prezent inutile.” (alin. 79)
22.Curtea considerã cã, date fiind circumstantele cauzei, restituirea proprietãtii aflate în litigiu, asa cum s-a dispus prin hotãrârea definitivã a Judecãtoriei Sectorului 5 Bucuresti la 9 decembrie 1993, l-ar situa pe reclamant, în mãsura în care acest lucru este posibil, într-o situatie echivalentã cu cea în care s-ar fi aflat dacã nu se constata o încãlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Din acest punct de vedere Curtea nu poate accepta argumentele oferite de Guvern, conform cãrora reclamantul ar fi trebuit sã introducã o nouã actiune în revendicare.
Curtea reaminteste faptul cã Guvernul a pus deja în discutie aceastã problemã sub forma exceptiei de neepuizare a cãilor interne de atac, exceptie respinsã de Curte în hotãrârea prin care s-a pronuntat asupra fondului (alin. 55).
Având în vedere cã apartamentul pe care îl ocupã reclamantul i-a fost restituit si cã mãsura restituirii a fost confirmatã prin decizia din 26 octombrie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti (alin. 8 de mai sus), statul trebuie, prin urmare, sã restabileascã dreptul de proprietate al reclamantului pentru restul imobilului. Aceasta nu trebuie sã impieteze asupra oricãrei pretentii pe care domnul Mirescu ar putea-o avea cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului de la parter si care nu poate fi valorificatã decât în fata instantelor interne.
23.În cazul în care statul pârât nu procedeazã la restituire în termen de sase luni de la pronuntarea prezentei hotãrâri, Curtea hotãrãste cã va trebui sã plãteascã reclamantului, cu titlul de prejudiciu material, valoarea actualã de circulatie a imobilului, din care trebuie dedusã valoarea bunului deja restituit reclamantului.
24.În ceea ce priveste determinarea valorii acestei despãgubiri Curtea constatã o diferentã considerabilã între metodele de calcul folosite în acest scop de expertii desemnati de cãtre pãrti.
Luând în considerare informatiile puse la dispozitie privind preturile de pe piata imobiliarã din Bucuresti, Curtea apreciazã cã valoarea constructiei si terenului, în functie de pretul pietei, este de 215.000 USD, din care 78.795 USD reprezintã valoarea apartamentului si pãrtii de teren deja restituite reclamantului. Prin urmare, valoarea despãgubirii pe care Guvernul trebuie sã o plãteascã reclamantului se ridicã la 136.205 USD, din care suma de 42.100 USD reprezintã valoarea apartamentului ocupat de domnul Mirescu. Aceastã sumã urmeazã sã fie plãtitã în lei românesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãtii.
B.Prejudiciul moral
25.Reclamantul a solicitat de asemenea 75.000 USD cu titlu de prejudiciu moral pentru suferintele “grave, insuportabile si incomensurabile”, cauzate de decizia din 1995 a Curtii Supreme de Justitie, când a fost privat pentru a doua oarã de proprietate, desi reusise în anul 1993 sã remedieze încãlcãrile comise de cãtre autoritãtile comuniste timp de 40 de ani. Acesta a solicitat despãgubiri si pentru pierderea dreptului de folosintã asupra proprietãtii sale, din anul 1995 pânã în prezent, ca urmare a hotãrârii Curtii Supreme de Justitie. Nu a indicat însã o anume sumã în aceastã privintã.
26.Guvernul a respins aceastã cerere, estimând cã nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu moral. În plus, Guvernul a sustinut cã ar fi contrar jurisprudentei instantelor românesti sã acorde despãgubiri pentru pierderea dreptului de folosintã si dispozitie, cu titlul de prejudiciu moral.
27.Curtea considerã cã situatia de fapt analizatã a avut ca rezultat grave atingeri ale dreptului de proprietate, dreptului de acces la o instantã si dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care apreciazã cã suma de 15.000 USD reprezintã o reparatie echitabilã a prejudiciului moral suferit. Aceastã sumã va fi plãtitã în lei românesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãtii.
C.Cheltuieli de judecatã
28.Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.450 USD, pe care i-a justificat dupã cum urmeazã:
a) 1.644 USD pentru onorariile avocatilor care l-au reprezentat în fata Curtii, atât pe fond, cât si în problema acordãrii satisfactiei echitabile;
b) 50 USD pentru cheltuieli diverse (telefon, fotocopii, notar etc.);
c) 700 USD pentru plata unei expertize (500 USD pentru expertiza propriu-zisã si 200 USD pentru completarea expertizei, cu scopul evaluãrii proprietãtii la data de 1 septembrie 2000);
d) 300 franci francezi (FRF) pentru plata vizei franceze necesare pentru deplasarea ocazionatã de audierile în sedintã publicã de la Strasbourg.
29.Guvernul nu a ridicat obiectii fatã de restituirea sumelor cheltuite, cu conditia prezentãrii documentelor justificative.
30.Curtea considerã cã toate cheltuielile pretinse, pentru care au fost depuse acte doveditoare, au fost reale, necesare si rezonabile ca valoare. În aceste conditii apreciazã cã reclamantului trebuie sã i se restituie suma cerutã, de 2.450 USD, mai putin de 3.900 FRF primiti din partea Consiliului Europei cu titlu de asistentã juridicã.
Aceastã sumã urmeazã sã fie plãtitã în lei românesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãtii.
D.Dobânzi
31.Având în vedere cã despãgubirile acordate au fost fixate în dolari S.U.A., Curtea va stabili o ratã a dobânzii de 6% pe an.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
1.hotãrãstecã statul pârât trebuie sã restituie reclamantului, în termen de sase luni, casa în litigiu si terenul pe care este amplasatã, cu exceptia apartamentului si a pãrtii de teren care au fost deja restituite;
2.hotãrãstecã, în cazul în care restituirea nu va avea loc, statul pârât va plãti reclamantului, în acelasi termen de 6 luni, 136.205 (o sutã treizeci si sase de mii douã sute cinci) dolari S.U.A., cu titlu de prejudiciu material, urmând sã fie plãtiti în lei românesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãtii;
3.hotãrãstecã statul pârât trebuie sã plãteascã reclamantului, în termen de trei luni, urmãtoarele sume ce vor fi plãtite în lei românesti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãtii:
a) 15.000 (cincisprezece mii) dolari S.U.A., cu titlul de prejudiciu moral;
b) 2.450 (douã mii patru sute cincizeci) dolari S.U.A., din care se scad 3.900 (trei mii nouã sute) franci francezi, primiti pentru asistentã juridicã, cu titlu de cheltuieli de judecatã;
4.hotãrãstecã pentru sumele mentionate la pct. 2 si 3 se va percepe o dobândã anualã de 6%, cu începere de la expirarea termenelor pânã la momentul plãtii;
5.respingeacordarea satisfactiei echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactatã în limbile englezã si francezã, apoi comunicatã în scris la data de 23 ianuarie 2001, în aplicarea art. 77 alin. 2 si 3 din regulamentul Curtii.
Luzius Wildhaber,
presedinte
Maud de Boer-Buquiccho,
grefier adjunct
| ← Ignaccolo-Zenide contra Romaniei | Constantinescu contra Romaniei → |
|---|
