Imunitate parlamentară. Acces la justiţie. Raportul între instituţii.
CEDO, secţia I, hotărârea Cordova c. Italia (nr. 1), 30 ianuarie 2003, 40877/98
Instituirea unei imunităţi parlamentare vizează un scop legitim, şi anume garantarea exercitării normale a mandatului de parlamentar.
Reclamantul era procuror, calitate în care a anchetat o persoană care avusese anumite raporturi cu fostul preşedinte al Italiei, devenit între timp senator pe viaţă. Acesta din urmă i-a adresat reclamantului mai multe scrisori ironice, urmate de mai multe jucării pentru copii. Considerând că acestea aduc atingere onoarei şi demnităţii sale, reclamantul a formulat o plângere penală pentru ultraj, în cadrul căreia s-a constituit parte civilă. În cadrul anchetei, Senatul a estimat faptul că faptele persoanei inculpate sunt acoperite de imunitatea sa parlamentară, iar preşedintele Senatului a informat instanţa despre acest fapt. În consecinţă, instanţa a pronunţat o decizie de neîncepere a urmării penale. Reclamantul a cerut procurorului să declare recurs contra deciziei, însă acesta a refuzat.
Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Accesul la justiţie. Efectivitatea dreptului de acces la o instanţă impune faptul ca orice persoană să poată, într-o modalitate clară şi concretă, să conteste orice act care a adus atingere drepturilor sale de natură civilă, precum dreptul la onoare. Ingerinţa statului în exerciţiul acestui drept al reclamantului, prin instituirea unei imunităţi parlamentare, viza un scop legitim, şi anume garantarea exercitării normale a mandatului de parlamentar. În raport de proporţionalitatea ingerinţei, Curtea a constatat că este contrar scopurilor şi obiectului Convenţiei ca statele contractante, adoptând un sistem privind imunitatea parlamentară, să exonereze aceste persoane de orice formă de responsabilitate cu privire la domeniile protejate prin Convenţie. Curtea admite faptul că, într-o societate democratică, Parlamentul este o tribună indispensabilă dezbaterii politice, iar o ingerinţă în exercitarea libertăţii de expresie a parlamentarilor cu prilejul dezbaterilor parlamentare este nejustificabilă. Totuşi, în speţă, Curtea a constatat că actele persoanei acuzate nu au fost realizate în cursul exercitării activităţii sale de parlamentar, înscriindu-se mai degrabă în cadrul unei dispute particulare, decât al uneia cu caracter politic. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al statului, ar însemna ca orice activitate realizată de către un parlamentar intră în sfera imunităţii sale parlamentare, astfel că nu poate fi sancţionată de vreo instanţă internă. De aceea, Curtea a constatat că dreptul de acces la justiţie a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Cordova contra Italiei - Imunitate parlamentară. Acces la justiţie. Raportul între instituţii.
