Corneliu Vadim Tudor contra României - Dezbatere politică. Acuzaţii grave. Admisibilitatea unor sancţiuni
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Corneliu Vadim Tudor c. România (nr. 1), 15 iunie 2006, 6928/04
În contextul politic şi istoric român acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă, ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra persoanei acuzate.
Reclamantul este redactor şef al săptămânalului „România Mare” şi a semnat un articol în această publicaţie în care îl acuza pe C.T.D. de a fi fost colaborat al Securităţii. Articolul se intitula „Opriţi dricu’, dracu vrea să-l ia pe Ticu”, iar senatorul acuzat era calificat ca „nătărau, Gâgă, isteric, apucat, bolnav primejdios, năpârstoc, cu capul năclăit in ulei de nucă, ce n-are nevoie de Senat, ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţă”. La 6 iunie 1997, reclamantul, ce era senator la acel moment, a publicat un nou articol sub titlul „Avem dovada oficială: [C.]T.D. îi turna la Securitate, încă din anul 1949, şi pe ţărănişti, şi pe legionari!” o notă internă a Securităţii din care ar fi reieşit că C.T.D. era colaborator al acestei instituţii.
La 25 iunie 1997, C.T.D. a introdus o plângere penală pentru insultă contra reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat în 1999. Plângerea penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat în principal faptul că reclamantul nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare. De aceea, instanţa supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor daune morale de 75 milioane lei.
Art. 10. Cu privire la necesitatea ingerinţei într-o societate democratică, Curtea observă că litigiul a intervenit între doi oameni politici cunoscuţi, membrii ai Senatului, astfel încât dată fiind coloratura politică a incidentului, controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict, dat fiind că o ingerinţă în libertate de exprimare politică poate fi admisă doar în situaţii excepţionale. Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în contextul politic şi istoric român acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă, ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra persoanei acuzate. Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba veridicităţii celor afirmate, în condiţiile în care victima sa a depus în faţa instanţelor române documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste. În plus, Curtea a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie. În plus, chiar dacă sancţiunea pecuniară stabilită nu este neglijabilă, în special, pentru cazul României, ea poate fi considerată proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică manifestată de reclamant. De aceea, ingerinţa a fost necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia, iar plângerea este vădit nefondată.
| ← Vlasia Grigore Vasilescu contra Romaniei - Motivarea... | Bajrami contra Albania - Pierderea legăturilor cu un copil.... → |
|---|
