Decev c. Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti
(Cererea nr. 7365/05)
HOTĂRÎRE STRASBOURG
24 februarie 2009
Această hotărîre va deveni definitivă în condiţiile prevăzute de articolul 44 § 2 din Convenţie. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Decev c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), statuînd într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători, şi Lawrence Early, Grefierul Secţiunii,
Deliberînd cu uşile închise la 3 februarie 2009,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată printr-o cerere (no. 7365/05) înaintată contra Republicii Moldova la Curte, potrivit articolului 34 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (“Convenţia”), de către cetăţeanul moldovean, dl Leonid Decev (“reclamantul”), la 4 februarie 2005.
2. Reclamantul a fost reprezentat de dl Ştefan Urîtu, avocat care activează în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.
3. La 20 noiembrie 2007, Preşedintele în exerciţiu al Secţiunii a Patra a decis să comunice cererea Guvernului. De asemenea, s-a decis examinarea fondului cererii odată cu admisibilitatea acesteia (articolul 29 § 3).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
4. Reclamantul s-a născut în 1950 şi locuieşte în Comrat.
5. La 29 noiembrie 2006, în timpul unei conferinţe de presă, Guvernatorul Găgăuziei, o regiune din Moldova, dl G.T., a făcut o declaraţie pe care reclamantul a considerat-o defăimătoare. El a iniţiat proceduri civile împotriva G.T. cu privire la defăimare, care s-au finalizat la 19 decembrie 2001 cu o hotărîre finală a Curţii de Apel adoptată în favoarea sa. Instanţa a considerat declaraţia ca fiind defăimătoare şi l-a obligat pe G.T. să o retragă şi să plătească reclamantului prejudiciu moral în valoare de 122 euro (EUR).
6. Reclamantul a obţinut un titlului executoriu şi, la 1 martie 2002, a solicitat executarea hotărîrii, în conformitate cu procedura prevăzută de codul de procedură civilă (a se vedea paragraful 10 de mai jos). Totuşi, în mai 2002, un executor judecătoresc a refuzat să execute hotărîrea invocînd faptul că debitorul nu avea domiciliul în Comrat (oraşul principal din Găgăuzia). Nu pare a fi că executarea a fost formal încetată printr-o decizie judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă (a se vedea paragraful 10 de mai jos).
7. Între timp, debitorului G.T. i-a expirat mandatul de Guvernator al Găgăuziei şi, în februarie 2001, a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Comunist – actualmente partidul de guvernămînt. În 2002 dl G.T. a fost reales drept Guvernator al Găgăuziei, la fel în calitatea de reprezentant al Partidului Comunist şi totodată desemnat în funcţia de membru din oficiu al Guvernului Republicii Moldova. El a ocupat funcţiile menţionate pînă în 2006 şi, respectiv 2007, şi a avut birouri de serviciu în edificiile Guvernului la Chişinău şi la Comrat.
8. Potrivit reclamantului, el s-a plîns de mai multe ori la autorităţile competente despre neexecutarea hotărîrii definitive pronunţate în favoarea lui, dar inutil. El a expediat Curţii o copie a scrisorii din 24 ianuarie 2005 pe care a adresat-o Ministerului Justiţiei. Ministerul Justiţiei a expediat scrisoarea respectivă Oficiului de executare a Deciziilor Judiciare, dar nu a urmat nici o acţiune. Corespondenţă ulterioară a avut loc în 2008, dar la fel fără nici un folos.
9. Hotărîrea definitivă din 19 decembrie 2001 nu a fost executată pînă în prezent.
II. DREPT INTERN PERTINENT
10. Prevederile relevante ale vechiului Cod de procedură civilă, în vigoare pînă la 12 iunie 2003, privind executarea, sînt următoarele:
Articolul 338. Eliberarea titlului executor
Titlul executor se eliberează de către instanţă creditorului-urmăritor, după ce hotărîrea a rămas definitivă ...
Articolul 343. Prezentarea documentului de executare silită spre executare
Executorul judecătoresc începe executarea hotărîrilor la cererea [unei din părţi a procesului]...
Articolul 367. Examinarea chestiunilor privind suspendarea sau încetarea executării şi restituirea documentului de executare silită către creditorul-urmăritor
Chestiunile privind suspendarea executării, încetarea executării … se examinează de judecătorul … Împotriva încheierii judecătorului asupra suspendării executării, încetării executării … se poate face recurs.
11. Prevederile relevante din Codul de executare sînt următoarele:
Articolul 149. Executarea hotărîrilor privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii
(4) Dacă hotărîrea prin care debitorul este obligat să îndeplinească anumite acte ce pot fi săvîrşite numai de el nu se execută, procesul-verbal se remite [de către executor] şefului oficiului de executare pentru aplicarea sancţiunii pecuniare, iar debitorului i se stabileşte un nou termen pentru executarea hotărîrii.. Amenda aplicată persoanelor fizice variază între 2,000 şi 4,000 lei moldoveneşti. Achitarea amenzii nu îl scuteşte pe debitor de executarea hotărîrii.
(5) Dacă debitorul încalcă repetat termenele stabilite pentru executarea hotărîrii, şeful oficiului de executare aplică din nou măsurile prevăzute în alin.(4) al prezentului articol.
12. Prevederile relevante din Codul penal sînt următoarele:
Articolul 320. Neexecutarea intenţionată a hotărîrii instanţei de judecată
(1) Neexecutarea intenţionată, precum şi eschivarea de la îndeplinire, a hotărîrii instanţei de judecată se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă 6,000 lei moldoveneşti sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
ÎN DREPT
13. Reclamantul s-a plîns despre faptul că prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa, acestuia i-au fost încălcate drepturile prevăzute de articolul 6 § 1 şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
Articolul 6 § 1 al Convenţiei, în măsura în care este relevant, prevede următoarele:
“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil … într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă … care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil …”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1 prevede următoarele:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
I. SOLICITAREA GUVERNULUI DE A SCOATE CEREREA DE PE ROL CONFORM ARTICOLULUI 37 AL CONVENŢIEI
14. La 17 septembrie 2008 Guvernul a înaintat o declaraţie unilaterală similară cu cea din cauza Tahsin Acar contra Turciei ((obiecţii preliminare) [GC], nr. 26307/95, CEDO 2003-VI) şi a informat Curtea că este gata să accepte existenţa încălcării drepturilor reclamantului prevăzute de articolul 6 § 1 şi de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Guvernul a atras atenţia Curţii la faptul că în procedurile interne debitorul avea calitatea de persoană fizică şi hotărîrea nu a fost posibil să fie executată datorită insuccesului autorităţilor de a-i stabili locul de aflare. Guvernul a propus reclamantului achitarea sumei de 1 500 EUR în calitate de prejudiciu moral, costuri şi cheltuieli şi a pledat că această sumă va constitui o satisfacţie suficientă şi justă în prezenta cauză. Guvernul s-a bazat pe cauza Grivneac contra Moldovei (nr. 35994/03, 9 octombrie 2007) în care o sumă similară a fost acordată reclamantului ca rezultat al constatării unei încălcări din pricina neexecutării unei hotărîri definitive. Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 al Convenţiei.
15. Reclamantul nu a fost de acord cu propunerea Guvernului şi a pledat că susţinerile Guvernului privind insuccesul autorităţilor de a găsi debitorul erau neveridice şi abuzive. Potrivit reclamantului neexecutarea hotărîrii definitive adoptate în favoarea sa s-a datorat influenţei politice a debitorului şi a imixtiunii puterii politice a acestuia în sfera justiţiei.
16. Curtea recurge la principiile stabilite în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Melnic contra Moldovei, nr. 6923/03, §§ 20-31, 14 noiembrie 2006) vizînd examinarea declaraţiilor unilaterale. În special s-a constatat că “va depinde de circumstanţele particulare dacă declaraţia unilaterală oferă o suficiente temeiuri pentru a considera că respectarea drepturilor omului prevăzute în Convenţie nu cere Curţii continuarea examinării cazului (articolul 37§ 1 in fine)”.
17. În ce priveşte oportunitatea scoaterii prezentei cereri de pe rol în baza declaraţiei unilaterale formulate de Guvern, Curtea observă că Guvernul a recunoscut încălcarea articolelor 6 şi 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi s-a oferit de a ai plăti reclamantului prejudiciu moral în mărime de 1,500 EURO. Curtea consideră că scopul principal al procesului civil privind defăimarea iniţiat de reclamant împotriva lui G.T. a fost de a restabili reputaţia lezată şi achitarea prejudiciului moral de către ultimul a fost subsidiară şi a rezultat din constatările instanţei asupra caracterului defăimător al declaraţiei contestate. În aceste circumstanţe prezenta cauză este diferită de cazul Grivneac (citat mai sus), la care s-a referit Guvernul, unde banii au fost nucleul litigiului.
18. Curtea reiterează principiul stabilit în cauza Fostul Rege al Greciei şi alţii contra Greciei ([GC] (satisfacţie echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002) potrivit căruia o hotărîre, în care se constată o încălcare, impune statului reclamat o obligaţie legală de a pune capăt încălcării şi de a repara consecinţele, astfel încît să restabilească, cît este posibil, situaţia existentă pînă la violare. Acelaşi principiu a fost reiterat ulterior în cazul-pilot pentru Moldova privind neexecutarea hotărîrilor definitive (a se vedea Prodan contra Moldovei, nr. 49806/99, § 70, CEDO 2004-III (extrase)). Curtea este de opinia că acest principiu este, de asemenea, aplicabil în cauze, cum este şi prezentul caz, unde un Guvern caută să obţină o decizie privind scoaterea cererii de pe rol prin intermediul unei declaraţii unilaterale.
19. În lumina acestor circumstanţe ale cauzei, Curtea nu este convinsă că reparaţia propusă de Guvern ar “ a pune capăt încălcării şi de a repara consecinţele, astfel încît să restabilească, cît este posibil, situaţia existentă pînă la violare”. În special, Curtea notează că Guvernul, recunoscînd că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, a reiterat că nu s-a putut stabili locul de aflare a debitorului G.T., declaraţie pe care Curtea nu este gata s-o accepte din motivele stabilite mai jos în paragraful 26. Prin urmare Curtea consideră că respectarea drepturilor omului prevăzute în Convenţie şi Protocoalele sale impune continuarea examinării cazului (a se vedea, pentru comparaţie, Akman contra Turciei (scoaterea de pe rol), nr. 37453/97, §§ 23-24, CEDO 2001-VI).
20. Astfel, Curtea respinge solicitarea Guvernului de a scoate cererea de pe rol conform articolului 37 al Convenţiei şi va proceda în continuare la examinarea admisibilităţii ei şi fondul cauzei.
II. ADMISIBILITATEA CAZULUI
A. Plîngerile potrivit articolelor 17 şi 34 ale Convenţiei
21. În observaţiile sale asupra admisibilităţii şi fondului cauzei, reclamantul a susţinut că Guvernul a prezentat Curţii informaţie incorectă cu privire la imposibilitatea de a constata locul de aflare a debitorului G.T. şi a afirmat că un asemenea comportament din partea Guvernului a condus la încălcarea articolelor 17 şi 34 ale Convenţiei. Guvernul nu a comentat aceste reclamaţii.
22. În contextul tuturor materialelor pe care le posedă, şi în măsura în care aspectele reclamate sînt în limitele competenţei sale, Curtea consideră că acestea nu relevă posibila încălcare a drepturilor şi libertăţilor stabilite în Convenţie. Prin urmare această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenţie şi urmează a fi respinsă potrivit articolului 35 § 4.
B. Restul plîngerilor
23. Curtea consideră că restul plîngerilor ridică întrebări de fapt şi de drept care sînt suficient de serioase încît aprecierea lor depinde de examinarea fondului, şi alte temeiuri pentru declararea acestora ca inadmisibile nu s-au stabilit. Prin urmare Curtea declară aceste plîngeri admisibile. În conformitate cu propria decizie de aplicare a articolul 29 § 3 din Convenţie (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea se va pronunţa nemijlocit asupra fondului acestor plîngeri.
III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENŢIE ŞI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 AL CONVENŢIE
24. Reclamantul s-a plîns că drepturile sale garantate prin Articolele sus-menţionate au fost încălcate în rezultatul neexecutării hotărîrii judecătoreşti definitive adoptate în favoarea sa. El a susţinut că afirmaţia Guvernului privind insuccesul autorităţilor de a localiza debitorul este incorectă deoarece ultimul era o persoană publică care a ocupat importante funcţii în administraţia de stat în timpul ultimului deceniu.
25. Guvernul nu a fost de acord şi a susţinut că neexecutarea s-a datorat omisiunii reclamantului de a asista autorităţile în găsirea debitorului G.T. De asemenea, Guvernul a menţionat că hotărîrea nu a fost posibil să fie executată deoarece instituţiile de executare nu l-au putut găsi pe debitor.
26. Curtea a constatat încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenţie şi ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în numeroase cauze privind întîrzierile în executarea hotărîrilor definitive (a se vedea, printre altele, Prodan contra Moldovei, citată mai sus, şi Lupacescu şi Alţii contra Moldovei, nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03 şi 32759/03, 21 martie 2006). În cazul de faţă, Curtea notează că reclamantul s-a conformat cerinţelor Codului de procedură civilă (a se vedea paragraful 6 de mai sus) prin obţinerea unui titlu executoriu, solicitînd executorului judecătoresc executarea. Pe de altă parte, Curţii nu i-a fost prezentată vreo probă că autorităţile de executare au întreprins careva paşi pentru a executa hotărîrea. Curtea nu este convinsă de argumentul Guvernului precum că debitorul G.T., care în perioada de neexecutare a fost deputat în Parlament, Guvernator al Găgăuziei şi membru din oficiu al Guvernului Republicii Moldova, nu a putut să fie localizat de instituţiile de executare. Din aceste motive, Curtea constată că neexecutarea hotărîrîri din 12 iunie 2001 constituie o încălcare a articolului 6 § 1 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
27. Articolul 41 din Convenţie prevede:
“ Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciul
28. Reclamantul a solicitat 10 462 EUR în calitate de prejudiciu material şi moral.
29. Guvernul nu a comentat pretenţia respectivă a reclamantului.
30. Curtea consideră că reclamantului trebuie să-i fi fost cauzată o anumită gravitate de stres şi frustrare ca rezultat al încălcărilor constatate mai sus. Hotărînd pe principii echitabile, Curtea acordă reclamantului 2 500 EUR pentru prejudiciul moral.
B. Costuri şi cheltuieli
31. De asemenea, reclamantul a solicitat 1 600 EUR în calitate de costuri şi cheltuieli suportate în faţa Curţii.
32. Guvernul nu a comentat pretenţia respectivă a reclamantului.
33. Curtea acordă 800 EUR pentru costuri şi cheltuieli.
C. Penalităţi
34. Curtea consideră oportun ca penalitatea de întîrziere să fie calculată în rata limită a dobînzii Băncii Centrale Europene, căreia urmează să i se adune trei procente.
DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1. Respinge cererea Guvernului de radiere a cererii de pe rol;
2. Declară inadmisibile plîngerile reclamantului conform articolelor 17 şi 34 din Convenţie, iar restul cererii ca fiind admisibilă;
3. Susţine că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie;
4. Susţine că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
5. Susţine
(a) că statul reclamat trebuie să achite reclamantului, în decurs de trei luni de la data la care hotărîrea va deveni definitivă potrivit articolului 44 § 2 din Convenţie, 2 500 EUR (două mii cinci sute euro), cu titlu de prejudiciu moral, şi 800 EUR (opt sute euro), cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută, sumele care urmează să fie convertite în valuta naţională a statului reclamat, la rata de schimb valutară aplicabilă la data executării;
(b) că din momentul expirării celor trei luni sus menţionate pînă la data executării trebuie să fie achitată o rată simplă a dobînzii la sumele de mai sus, egală cu rata limită de împrumut a Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere, plus trei procente;
6. Respinge restul pretenţiilor reclamantului de satisfacţie echitabilă.
Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 24 februarie 2009, potrivit articolului 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Lawrence Early Nicolas Bratza Grefier Preşedinte
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Decev contra Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti
